joimărică definitie

15 definiții pentru joimărică

JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță.
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță.
JOIMĂRÍȚĂ, joimărițe, s. f. (Mitologie populară) Ființă imaginară cu înfățișare de femeie urîtă și respingătoare, care pedepsește pe fetele leneșe la tors. ♦ Fig. Femeie pocită, urîtă. Mărită-mă, măiculiță, C-am ajuns o joimăriță. TEODORESCU, P. P. 337.
joimăríță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
joimăríță s. f., g.-d. art. joimăríței; pl. joimăríțe
JOIMĂRÍȚĂ s. v. bufniță, buhă.
JOIMĂRÍȚĂ ~e f. folc. Personaj fantastic, imaginat în chip de femeie rea și urâtă, care în noaptea ce precedă joia mare pedepsește fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. /joi + mare + suf. ~iță
joimărícă s.f. (pop.) V. joimăríță.
joimăríță1 s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână.
joimăríță2, joimăríțe, s.f. (înv.) soția joimirului.
joimăriță f. 1. sărbătoare de Joi-mari; 2. iazmă ce poporul crede că umblă în ajunul zilei de Joi-mari ca să pedepsească pe fetele leneșe la tors; 3. bufniță de noapte (din cauza aspectului ei fioros); 4. fig. fată bătrână.
joĭmăríță f., pl. e (var. din șoĭmăriță contaminat cu Joĭa mare. Cp. și cu vgerm. mara, demon, care e în fr. cauchemar, vis groaznic). Munt. Mold. O femeĭe îngrozitoare care, după credința poporuluĭ, pedepsește fetele leneșe („care nu termină lucru de mînă pînă în Joĭa mare”). – Și șoĭmáne și șoĭmăríțe (Gor. 88), niște zîne care te lovesc de emiplexie și alte boale. – Și joĭmărică (und?). V. brezaĭa și baba-turca.
șoĭmáne și șoĭmăríțe f. pl., V. joĭmărița.
joimăriță s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ.
șoimăríță s. f. v. joimăriță.

joimărică dex

Intrare: joimăriță
joimăriță substantiv feminin
  • silabisire: joi-
joimărică substantiv feminin