Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru jocuri

JOC, jocuri, s. n. 1. Ac╚Ťiunea de a se juca (1) ╚Öi rezultatul ei; activitate distractiv─â (mai ales la copii); joac─â. ÔŚŐ Joc de societate = distrac╚Ťie ├«ntr-un grup de persoane care const─â din ├«ntreb─âri ╚Öi r─âspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glum─â bazat─â pe asem─ânarea de sunete dintre dou─â cuvinte cu ├«n╚Ťeles diferit; calambur. 2. Ac╚Ťiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere popular─â la care se danseaz─â; hor─â. ÔÖŽ Melodie dup─â care se joac─â. ÔÖŽ Fig. Mi╚Öcare rapid─â ╚Öi capricioas─â (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibra╚Ťie. 3. Competi╚Ťie sportiv─â de echip─â c─âreia ├«i este proprie ╚Öi lupta sportiv─â (baschet, fotbal, rugbi etc.). ÔÖŽ Mod specific de a juca, de a se comporta ├«ntr-o ├«ntrecere sportiv─â. 4. Ac╚Ťiunea de a interpreta un rol ├«ntr-o pies─â de teatru; felul cum se interpreteaz─â. Joc de scen─â = totalitatea mi╚Öc─ârilor ╚Öi atitudinilor unui actor ├«n timpul interpret─ârii unui rol. 5. (╚śi ├«n sintagma joc de noroc) = distrac╚Ťie cu c─âr╚Ťi, cu zaruri etc. care angajeaz─â de obicei sume de bani ╚Öi care se desf─â╚Öoar─â dup─â anumite reguli respectate de parteneri, c├ó╚Ötigul fiind determinat de ├«nt├ómplare sau de calcul. ÔŚŐ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-╚Öi pune capul (sau via╚Ťa, situa╚Ťia etc.) ├«n joc = a ├«ntreprinde o ac╚Ťiune riscant─â. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau inten╚Ťiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (con╚Ötient sau nu) intereselor cuiva. A fi ├«n joc = a se afla ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, a fi ├«n primejdie. ÔÖŽ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formeaz─â un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativ─â pe o direc╚Ťie dat─â ├«ntre dou─â piese asamblate, considerat─â fa╚Ť─â de pozi╚Ťia de contact pe direc╚Ťia respectiv─â. 7. Model simplificat ╚Öi formal al unei situa╚Ťii, construit pentru a face posibil─â analiza pe cale matematic─â a acestei situa╚Ťii. ÔŚŐ Teoria jocurilor = teorie matematic─â a situa╚Ťiilor conflictuale, ├«n care dou─â sau mai multe p─âr╚Ťi au scopuri, tendin╚Ťe contrare. 8. (Muz.; ├«n sintagma) Joc de clopo╚Ťei = glockenspiel. ÔÇô Lat. jocus.
JOC, jocuri, s. n. 1. Ac╚Ťiunea de a se juca (1) ╚Öi rezultatul ei; activitate distractiv─â (mai ales la copii); joac─â. ÔŚŐ Joc de societate = distrac╚Ťie ├«ntr-un grup de persoane care const─â din ├«ntreb─âri ╚Öi r─âspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glum─â bazat─â pe asem─ânarea de sunete dintre dou─â cuvinte cu ├«n╚Ťeles diferit; calambur. 2. Ac╚Ťiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere popular─â la care se danseaz─â; hor─â. ÔÖŽ Melodie dup─â care se joac─â. ÔÖŽ Fig. Mi╚Öcare rapid─â ╚Öi capricioas─â (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibra╚Ťie. 3. Competi╚Ťie sportiv─â de echip─â c─âreia ├«i este proprie ╚Öi lupta sportiv─â (baschet, fotbal, rugbi etc.). ÔÖŽ Mod specific de a juca, de a se comporta ├«ntr-o ├«ntrecere sportiv─â. 4. Ac╚Ťiunea de a interpreta un rol ├«ntr-o pies─â de teatru; felul cum se interpreteaz─â. ÔŚŐ Joc de scen─â = totalitatea mi╚Öc─ârilor ╚Öi atitudinilor unui actor ├«n timpul interpret─ârii unui rol. 5. (╚śi ├«n sintagma joc de noroc) = distrac╚Ťie cu c─âr╚Ťi, cu zaruri etc. care angajeaz─â de obicei sume de bani ╚Öi care se desf─â╚Öoar─â dup─â anumite reguli respectate de parteneri, c├ó╚Ötigul fiind determinat de ├«nt├ómplare sau de calcul. ÔŚŐ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-╚Öi pune capul (sau via╚Ťa, situa╚Ťia etc.) ├«n joc = a ├«ntreprinde o ac╚Ťiune riscant─â. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau inten╚Ťiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (con╚Ötient sau nu) intereselor cuiva. A fi ├«n joc = a se afla ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, a fi ├«n primejdie. ÔÖŽ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formeaz─â un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativ─â maxim─â pe o direc╚Ťie dat─â ├«ntre dou─â piese asamblate, considerat─â fa╚Ť─â de pozi╚Ťia de contact pe direc╚Ťia respectiv─â. 7. Model simplificat ╚Öi formal al unei situa╚Ťii, construit pentru a face posibil─â analiza pe cale matematic─â a acestei situa╚Ťii. ÔŚŐ Teoria jocurilor = teorie matematic─â a situa╚Ťiilor conflictuale, ├«n care dou─â sau mai multe p─âr╚Ťi au scopuri, tendin╚Ťe contrare. 8. (Muz.; ├«n sintagma) Joc de clopo╚Ťei = glockenspiel. ÔÇô Lat. jocus.
JOC, jocuri, s. n. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) juca; petrecere distractiv─â mai ales ├«ntre copii, bazat─â adesea pe anumite reguli conven╚Ťionale. P├«n─â la orele de clas─â de dup─â pr├«nz, avea╚Ťi timp ├«ndeajuns pentru joc. PAS, Z. I 113. ÔŚŐ Fig. [V├«ntul] le prinde De m├«nec─â ╚Öi-aprins de dor ├Ä╚Öi face joc ├«n p─ârul lor. CO╚śBUC, P. I 88. ÔŚŐ Joc de societate = petrecere ├«n familie, bazat─â pe ├«ntreb─âri ╚Öi r─âspunsuri hazlii sau pe dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glum─â bazat─â pe asem─ânarea de sunete dintre dou─â cuvinte cu ├«n╚Ťeles diferit; calambur. 2. (Numai ├«n expr.) A-╚Öi bate joc (de cineva) v. bate. B─âtaie de joc v. b─âtaie. 3.. Ac╚Ťiunea de a juca (5); dans popular; petrecere la care se danseaz─â. ├Än sat porne╚Öte vesel jocul. P─éUN- PINCIO, P. 56. Nu era joc, nu era clac─â ├«n sat, la care s─â nu se duc─â fata babei. CREANG─é, P. 284. A╚Öa-i jocul rom├«nesc, Cu strig─ât ardelenesc. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 359. ÔŚŐ Expr. A ie╚Öi la joc = a ├«ncepe s─â ia parte la petrecerile la care se danseaz─â; a ie╚Öi la hor─â. Da de ie╚Öit la joc ai ie╚Öit? ÔÇô Hei! ├«nc─â nu, ├«nc─â n-am ╚Öaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218. A lua la joc v. lua (III 7). ÔÖŽ Fig. Mi╚Öcare repede ╚Öi capricioas─â. Prin soarele fierbinte ╚Öi prin jocul luminos al pulberii, lumea foia vuind. SADOVEANU, O. I 511. [Fulgerele] se stingeau ╚Öuier─âtoare ├«ntr-al valurilor joc. MACEDONSKI, O. I 76. Jocul valurilor albe de departe ├«╚Ťi pare un c├«rd de g├«╚Öte, care bat din aripi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 415. 4. ├Äntrecere sportiv─â, partid─â ├«ntre dou─â echipe. Jocul s-a desf─â╚Öurat ├«n condi╚Ťii bune. ÔŚŐ Jocuri olimpice = concursuri sportive cu caracter periodic, ini╚Ťiate ├«n Grecia veche ╚Öi reluate ├«n timpurile moderne, sub form─â de concursuri interna╚Ťionale. ÔÖŽ Mod de a juca ├«ntr-o ├«ntrecere. Echipa a avut un joc elegant. 5. Ac╚Ťiunea de a interpreta un rol ├«ntr-o pies─â de teatru; felul, modul cum se interpreteaz─â. Lui Caragiale ├«i pl─âcea jocul lui Brezeanu. ÔŚŐ Joc de scen─â = totalitatea mi╚Öc─ârilor prin care un actor ├«nt─âre╚Öte efectul artistic al textului. 6. Totalitatea obiectelor care servesc la jucat (3). Un joc de ╚Öah. 7. (Uneori urmat de determin─âri care arat─â felul distrac╚Ťiei) Ac╚Ťiune distractiv─â bazat─â pe diferite combina╚Ťii de calcul sau pe hazard ╚Öi care adesea angajeaz─â sume de bani. Dar jocul e joc ╚Öi norocul noroc... ├Äncepe cartea fl─âc─âului s─â se schimbe. CARAGIALE, P. 47. Ca s─â petreac─â, inventar─â un joc de c─âr╚Ťi. EMINESCU, N. 67. De c├«nd m-am ├«nsurat joc numai vist... Ce joc monoton! NEGRUZZI, S. I 74. ÔŚŐ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) = a ├«ntreprinde o ac╚Ťiune riscat─â, care poate avea urm─âri grave ╚Öi iremediabile. A-╚Öi pune capul (sau via╚Ťa, situa╚Ťia) ├«n joc = a ├«ntreprinde ceva riscant. A descoperi (sau a pricepe) jocul (cuiva) = a surprinde manevra, metoda ocolit─â ╚Öi abil─â (a cuiva). ╚śtia foarte bine c─â Demetru Demetrian i-a priceput jocul ╚Öi c─â nu mai poate c─âdea la nici o tocmeal─â. C. PETRESCU, A. 359. A face jocul (rar jocurile) cuiva = a servi (con╚Ötient sau nu) prin activitatea sa interesele altuia. Face toate jocurile patronului. DEMETRIUS, C. 38. (Despre bunuri materiale sau spirituale, via╚Ťa, soarta cuiva) A fi ├«n joc = a se afla ├«ntr-o situa╚Ťie critic─â, a fi expus s─â fie pierdut, distrus, nimicit. Era ├«n joc acolo ceva mult mai de pre╚Ť dec├«t inima mea. DEMETRIUS, C. 45. ÔÖŽ Joc de burs─â v. burs─â. 8. L─ârgimea golului dintre dou─â piese care lucreaz─â ├«n contact.
!bătáie de joc loc. s. f., g.-d. art. bătắii de joc; pl. bătắi de joc
joc s. n., pl. j├│curi
bătáie de joc s. f. + prep. + s. n.
joc s. n., pl. j├│curi
JOC s. 1. v. joac─â. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniad─â; jocuri olimpice v. olimpiad─â; jocuri universitare v. universiad─â. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)
joc (j├│curi), s. n. ÔÇô 1. Ac╚Ťiunea de a se juca, activitate distractiv─â. ÔÇô 2. Ac╚Ťiunea de a juca pentru a c├«╚Ötiga ceva. ÔÇô 3. Dans. ÔÇô 4. Despre actori, ac╚Ťiunea de a interpreta pe scen─â un rol. ÔÇô 5. La materiale textile, ape. ÔÇô Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. i┼Źcus (Pu╚Öcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca. ÔÇô Der. joac─â, s. f. (joc, juc─ârie; distrac╚Ťie), ca dop-doap─â, ╚Ťep-╚Ťeap─â, etc. (dup─â Tiktin ╚Öi DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. ┼żjok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349).
JOC ~uri n. 1) Activitate fizic─â sau mintal─â desf─â╚Öurat─â din pl─âcere. ÔŚŐ ~ de societate distrac╚Ťie la care particip─â un grup de persoane lansate ├«n dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de glum─â, ob╚Ťinut prin ├«mbinarea unor cuvinte asem─ân─âtoare ca form─â dar deosebite ca sens. A-╚Öi bate ~ de cineva a lua ├«n r├ós pe cineva. 2) Distrac╚Ťie (a copiilor) lipsit─â de griji; joac─â. 3) Competi╚Ťie sportiv─â (de fotbal, de baschet etc.). * ~uri olimpice competi╚Ťii sportive, sub form─â de manifest─âri interna╚Ťionale de mare amploare, care au loc o dat─â la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~. 5) Petrecere cu dansuri la ╚Ťar─â; hor─â. ÔŚŐ A intra ├«n ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Mi╚Öcare repede ╚Öi neregulat─â a ceva. ÔŚŐ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitat─â) de deplasare independent─â a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus
jocur├ş, jocur├ęsc, vb. IV (├«nv.) a trata ceva u╚Öor, ca pe o juc─ârie.
Istmice (jocuri) n. pl. jocuri solemne cari se celebrau odată în cinci ani la istmul de Corint, în onoarea lui Poseidon.
joc n. 1. petrecere, distrac╚Ťiune: jocuri copil─âre╚Öti; 2. exerci╚Ťiu de recrea╚Ťiune supus unor regule anumite: jocuri de hazard; 3. ceea ce serv─â la joc: joc ├«n c─âr╚Ťi, ├«n ╚Öah; 4. dan╚Ť ╚Öi locul de dan╚Ťat: sÔÇÖa dus la joc; 5. fig. a-╚Öi bate joc, a lua ├«n r├ós (v. bate); joc de cuvinte, aluziune glumea╚Ť─â fundat─â pe asem─ânarea vorbelor; 6. mi╚Öcare u╚Öoar─â ╚Öi regulat─â: jocul unei ma╚Öini, jocul ochilor; 7. pl. spectacol public la cei vechi: jocuri istmice. [Lat. JOCUS].
Nemeice (jocuri) n. pl. jocuri instituite în onoarea lui Hercule, învingătorul leului din Nemea.
Olympice (Jocuri), n. pl. V. Vocabular.
Pythice (jocuri) n. pl. se zice de jocurile ce se celebrau tuspatru ani la Delphi în onoarea lui Apollon Pythianul.
1) joc n., pl. ur─ş (lat. j┼Ćcus, joc cu vorba [jocu ├«n ac╚Ťiune de se numea l┼şdus], it. giuoco, pv. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, pg. jogo). Petrecere, distrac╚Ťiune amuzament pin mi╚Öc─âr─ş sa┼ş alte combina╚Ťiun─ş de calcul sa┼ş de noroc: jocur─ş copil─âre╚Öti (cum e de-a baba oarba), jocur─ş de noroc sa┼ş ├«ndemnare (cum ├«s c─âr╚Ťile, ╚Öahu, biliardu). Obiectele care servesc la joc: un joc de c─âr╚Ť─ş, de ╚Öah (ma─ş des: o p─âreche de c─âr╚Ťi, de ╚Öah). Dans: m─â duc la joc. Modu de a te mi╚Öca, a vorbi, a glumi: jocu une─ş ma╚Öin─ş,jocu ochilor cu─şva, jocu de scen─â al unu─ş actor. Pl. Spectacul public la cel vech─ş ╚Öi imitat ╚Öi de ce─ş no─ş: jocurile olimpice la Grec─ş. Joc de cuvinte, aluziune glumea╚Ť─â fundat─â pe asem─ânarea cuvintelor. Cas─â de joc, tripo┼ş, cas─â ├«n care se joac─â c─âr╚Ť─ş. A fi ├«n joc, a fi ├«n risc, a fi vorba de: ├«n r─âzboaiele punice era ├«n joc existen╚Ťa statului roman. A-╚Ť─ş bate joc de, 1. a lua ├«n r├«s, a r├«de de, 2. a insulta, a ofensa, a ├«njosi, a batjocur─ş.
JOC s. 1. joac─â, zbenguial─â, zbenguire, zbenguit, zb├«n╚Ťuial─â, zb├«n╚Ťuire, zb├«n╚Ťuit, zb├«n╚Ťuitur─â, zburdare, zburd─âlnicie, (reg.) zbeng, zbereguial─â, zb├«n╚Ť, zburd─â. (~ de copii.) 2. (COR.) dans, (├«nv.) salt, s─âltare, s─âlt─âtur─â. 3. (SPORT) disput─â, ├«nt├«lnire, ├«ntrecere, meci, partid─â. (~ a durat doar trei minute.) 4. (SPORT) jocuri balcanice = balcaniad─â; jocuri olimpice = olimpiad─â. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)
joc-ret├║r s. n. (sport.) Joc (sportiv) care se practic─â ├«n a doua parte a unui campionat ÔŚŐ ÔÇ×├Än jocurile-retur din optimile de final─â ale turneului de fotbal pentru juniori la Viareggio s-au ├«nregistrat rezultatele [...]ÔÇŁ I.B. 1 II 67 p. 1 //din joc + retur//
joc-╚Öco├íl─â s. n. Joc (sportiv) cu caracter de antrenament ÔŚŐ ÔÇ×Ast─âzi va avea loc ultima partid─â de verificare a lotului reprezentativ. Sincer vorbind, acest joc-╚Öcoal─â nu-╚Öi poate pune amprenta pe alc─âtuirea na╚Ťionalei.ÔÇŁ I.B. 9 X 69 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×Joc-╚Öcoal─â al lotului reprezentativ.ÔÇŁ Sc. 8 V 75 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×Asear─â [...] prima noastr─â reprezentativ─â a sus╚Ťinut un joc-╚Öcoal─â ├«n compania echipei F.C. Arge╚Ö.ÔÇŁ I.B. 13 IV 83 p. 7; v. ╚Öi 5 IV 74 p. 3, 27 I 83 p. 2, 19 XII 88 p. 7 (din joc + ╚Öcoal─â)
joc (coregr.) 1. Termen prin care se desemneaz─â dansul* popular rom├ónesc. J. sunt manifest─âri artistice de o excep╚Ťional─â valoare care dovedesc vitalitatea, dib─âcia ╚Öi puterea de crea╚Ťie a poporului nostru. Exist─â un mare num─âr de tipuri ╚Öi variante de j., care se desf─â╚Öoar─â ├«n toate ocaziile c├ónd oamenii se adun─â pentru a petrece. Pe l├óng─â j. practicate la hora (2) satului putem ├«nt├ólni ╚Öi altele cu func╚Ťii rituale sau ceremoniale, legate de prilejuri specifice (c─âlu╚Ö*, dr─âgaic─â* etc.). Ca desf─â╚Öurare ├«n spa╚Ťiu, se ├«mpart ├«n urm─âtoarele mari categorii: j. de grup (juc─âtorii sunt prin╚Öi ├«n cerc, semicerc sau linie); j. de ceat─â (grupul de juc─âtori neprin╚Öi ├«ntre ei); j. de cuplu ╚Öi j. solistic. ├Än cadrul diferitelor forma╚Ťii exist─â multiple moduri ├«n care juc─âtorii se prind ├«ntre ei (de m├óini, de umeri, de br├óu etc.), s─ârituri, b─ât─âi (pe sol sau ÔÇ×├«n pinteniÔÇŁ), b─ât─âi cu palmele pe picioare, balansuri, flexiuni etc. Ritmul j. este ├«n general binar* (2/4 rar 6/8), cu frecvente sincope* ╚Öi accente ├«n contratimp*, dar ╚Öi asimetric (5/16, 5/8, 7/16, 10/16). Formele* arhitectonice* principale au la baz─â principiul ├«nl─ân╚Ťuirii libere a unit─â╚Ťilor de structur─â melodic─â (motive*, fraze*); se ├«nt├ólnesc ╚Öi forme bazate pe principiul grup─ârii fixe a unit─â╚Ťilor. 2. (ÔÇ×un jocÔÇŁ), termen prin care se define╚Öte, ├«n Transilvania ╚Öi Banat, o suit─â fix─â de jocuri diferite care se reia ciclic. ├Än cadrul unui ÔÇ×jocÔÇŁ partenerii nu se schimb─â. 3. Petrecere pop. la care se joac─â. Sin.: hor─â (2).
joc cu clopo╚Ťei (it. campanelli; engl. orchestra bells; fr. jeu de timbres, timbres; germ. Glockenspiel, Stahlstabspiel). ├Än sec. 14-19, instrumentul era construit din clopo╚Ťei semisferici sau ├«n form─â de par─â, at├órna╚Ťi pe bare de aram─â sau zinc ╚Öi lovi╚Ťi cu cioc─ânele de lemn. J. avea mai multe ├«ntrebuin╚Ť─âri, ├«n func╚Ťie de dimensiuni. Instr. de dimensiuni mari erau montate ├«n turnurile prim─âriilor sau ale bis., fiind ac╚Ťionate printr-un sistem de sfori sau printr-un mecanism de ceasornic [v. carillon (1)], iar cele de dimensiuni mici erau utilizate la diferite solemnit─â╚Ťi, laice sau religioase. Pe la ├«nceputul sec. 17, la cur╚Ťile monarhilor germ., este introdus a╚Öa-zisul pian cu clopo╚Ťei (Glockenklavier). ├Än orch. simf. contemporan─â se utilizeaz─â j. cu pl─âci de metal, distribuite pe dou─â ╚Öiruri, a╚Öezate pe o ram─â de cauciuc. Sunetele se ob╚Ťin prin lovirea pl─âcilor cu dou─â baghete (2) de lemn tare, bombate la una din extremit─â╚Ťi.
jocu din-nainte v. învârtita.
jocul g─âinii, moment ritual din ceremonialul nup╚Ťial ├«n Transilvania. Pe o melodie vioaie (ha╚Ťegan─â*, h├ór╚Ťag*), soc─âci╚Ťa (╚Öefa buc─ât─âriei) aduce o g─âin─â fript─â ╚Öi ├«mpodobit─â, pe care o prezint─â na╚Öului spre v├ónzare. Are loc un dialog versificat (strig─âturi*) cu text improvizat, cu caracter satiric ╚Öi comic. Sin.: a g─âinii.
jocul miresii pe (├«n) bani, moment ritual din ceremonialul nup╚Ťial ├«n Transilvania, ╚Üara Cri╚Öurilor ╚Öi Maramure╚Ö, care marcheaz─â integrarea miresei ├«n familia mirelui. Se produce dup─â masa mare. Mireasa este jucat─â (├«nv├órtit─â) de rudele tinere (fra╚Ťi, surori, veri, veri╚Öoare) ╚Öi prieteni apropia╚Ťi, fiecare pl─âtind jocul; ultimul o joac─â mirele, care d─â suma cea mai mare. Banii aduna╚Ťi apar╚Ťin ├«n exclusivitate miresei. Din punct de vedere coregrafic este o variant─â simpl─â, fragmentat─â, de ├«nv├órtit─â* iute. Ritmul este binar* ╚Öi mi╚Öcare vioaie. Are ├«n general melodie proprie de circula╚Ťie zonal─â.
PANEM ET CIRCENSES (lat.) p├óine ╚Öi jocuri de circ ÔÇô Iuvenal, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, X, 81. ├Än perioada de decaden╚Ť─â a Romei imperiale, mul╚Ťimilor plebee nemul╚Ťumite li se ofereau spectacole de circ ├«n arene, la sf├ór╚Öitul c─ârora li se ├«mp─âr╚Ťeau gratuit alimente. ├Än atmosfera de corup╚Ťie general─â, ├«ns─â╚Öi gloata reclama aceste spectacole. ├Än sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni ne├«nsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage aten╚Ťia de la problemele lor reale.
JOC DE CUVINTE s. n. (după fr. jeu de mots): 1. (în sens strict) efectul produs de asemănarea fonică imperfectă a cuvintelor care au însă sensuri diferite și grafie diferită (este cazul paronimelor) sau de asemănarea fonică perfectă și de scrierea identică, dar cu sensuri diferite (este cazul omonimelor). Jocul de cuvinte se realizează și cu ajutorul cuvintelor omografe (echivocul) sau al cuvintelor omofone (calamburul). 2. (în sens larg) jocul de spirit ca anagrama, acrostihul, șarada etc.
a face jocul cuiva expr. a servi (conștient sau nu) interesele cuiva.
a ie╚Öi din joc expr. 1. (cart.) a renun╚Ťa la continuarea unei partide de c─âr╚Ťi. 2. (d. o firm─â, o companie, o grupare mafiot─â) a ie╚Öi din competi╚Ťie; a da faliment.
a scoate (pe cineva) din joc expr. 1. (d. antrenori) a ├«nlocui un juc─âtor cu rezerva acestuia. 2. (d. arbitri) a elimina din joc un juc─âtor. 3. (d. sportivi) a accidenta grav un juc─âtor. 4. (fig.) a elimina un concurent dintr-o competi╚Ťie.
ciocuÔÇÖ mic ╚Öi jocul de glezne expr. (mil.) executa╚Ťi ordinul f─âr─â comentarii!
joc la dou─â capete expr. (pub., peior.) oportunism.
jocul de pix expr. (glum., ╚Öc.) scrie╚Ťi mai repede!

Jocuri dex online | sinonim

Jocuri definitie

Intrare: joc
joc substantiv neutru
Intrare: jocuri
jocuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: b─âtaie de joc
b─âtaie de joc locu╚Ťiune substantiv feminin