JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ.

JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ.

JOÁRDĂ, joarde, s. f. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă. Ponici, asudat de fericire, mînuia de zor pe spinarea unor murgi scunzi, costelivi și deșălați, o joardă groasă de salcîm. GALAN, B. I 186. A asmuțit cîinele și a dat cu o joardă după voi. PAS, Z. I 233.

joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde

joárdă s. f., g.- d. art. joárdei; pl. joárde

JOÁRDĂ s. jordie, vargă, (pop.) strămurare, strămurariță, (reg.) japă, (înv.) strămur. (~ pentru mânat vitele.)

JOÁRDĂ s. v. fuscel, nuia, vargă, vergea.

joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419).

JOÁRDĂ ~e f. 1) Ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificații și de frunze; nuia; vargă. 2) reg. la pl. Bețe care se vâră între firele natrei la războiul de țesut. /<sl. žrudi

joardă f. Mold. 1. nuia: acuși vă ard câteva jordii CR.; 2. pl. bețele vârîte între firele natrei. [Slav. JRŬDĬ].

jérdie și jórdie f. și joárdă f., pl. e (rus. žerdĭ, d. vsl. zrŭdĭ). Prăjină supțire, păleață, beldie, nuĭa maĭ lungă. – În est. pop. jărdie. În Olt. joardă (NPl. Ceaur, 142) și jurdeá, pl. e (bg. dial. žordi, žoardi = žrŭda, žráda, žerda). V. dîrjală.

joárdă V. jerdie.

JOARDĂ s. jordie, vargă, (pop.) strămurare, strămurariță, (reg.) japă, (înv.) strămur. (~ pentru mînat vitele.)

joardă s. v. FUSCEL. NUIA. VARGĂ. VERGEA.

joárdă, joarde, (jordă), s.f. – (reg.) Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria, 2004-bis: 1302). – Din magh. zsorda, cf. sl. žrudi (Galdi, DA, cf. DER; DEX, MDA); din sl. žrudi (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER); din rus. žerdi < sl. žrudi (Vasmer, cf. DER; Scriban).

joárdă, -e, (jordă), s.f. – Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria 2004-bis: 1302). – Din sl. žrudi, prin intermediul magh. zsorda (DER, DEX).