JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți. 2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger.

JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Ferăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă. 2. Ferăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. – Cf. germ. Säger.

JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Ferăstrău pentru tăiatul buștenilor și al butucilor, pus în mișcare de o apă curgătoare; gater. Și du-i la tractoare, la joagăre du-i. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. 2. Ferăstrău format dintr-o pînză lată, avînd două mînere pentru a fi acționat cu mîna de doi lucrători; beschie.

joágăr s. n., pl. joágăre

joágăr s. n., pl. joágăre

JOÁGĂR s. (TEHN.) 1. gater. 2. beschie, ciochie. (~ul este un ferăstrău cu două mânere.)

joágăr (joágăre), s. n. – 1. Ferăstrău mare care funcționează acționat de forța apei curgătoare. – 2. Ferăstrău mare acționat de doi lucrători, beschie. Germ. Säger, prin intermediul săs. *sager (Borcea 194; Tiktin; DAR). – Der. jogărar, s. m. (lucrător la joagăr).

JOÁGĂR ~e n. Ferăstrău mecanic (cu pânze verticale), folosit la tăierea longitudinală a buștenilor. /<săs. zager

joagăr n. ferestrău de munte, lângă o apă curgătoare, pentru tăierea buștenilor sau butucilor. [Gorj jogar, dintr’un primitiv jog = sas SOG (germ. SÃGE)].

joágăr (oa dift.) n., pl. e (sas. soger = sog, fierestrăŭ = germ. säge, fierestrăŭ). Vest. Bișchie. Fabrică de prefăcut grinzile în scîndurĭ și numită și gater și fabrică de lemne. – În Prah. jágăr.

JOAGĂR s. (TEHN.) 1. gater, (reg.) moară, (Maram. și nordul Transilv.) spată. (Lemne tăiate la ~.) 2. beșchie, ciochie. (~ este un ferăstrău cu două mînere.)

joágăr, joagăre, s.n. – (reg.) Fierăstrău cu pânză lungă, prevăzut cu două mânere, numit și „ferăstrău de doi”; folosit la tăierea transversală a butucilor sau a lemnelor mai groase (Nistor, 1977). – Din germ. Säge „ferăstrău” (Șăineanu, Scriban; Borcea, Tiktin, DA, cf, DER; DEX, MDA).

joágăr, -e, s.n. – Fierăstrău cu pânză lungă, prevăzut cu două mânere, numit și „ferăstrău de doi”; folosit la tăierea transversală a butucilor sau a lemnelor mai groase (Nistor 1977). – Din germ. Säge „ferăstrău”.