JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ăi.

JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ăi.

JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate. Lua mama nănașa din coardă și iar ne jnăpăia. CREANGĂ, A. 40.

jnăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jnắpăie, imperf. 3 sg. jnăpăiá; conj. prez. 3 să jnắpăie

jnăpăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. jnăpăie, imperf. 3 sg. jnăpăiá

A JNĂPĂI jnăpăi tranz. pop. A bate (cu varga sau cu palma), producând zgomote puternice. /jnap + suf. ~ăi

jnăpăì v. Mold. a bate cu bățul: iar ne jnăpăia mama GR. [Onomatopee din jnap!].

jnắpăi și -ĭésc v. tr. (imit d. o interj. jnap îld. jap). Mold. Trans. Lovesc, bat (cu palma saŭ varga).