jnepen definitie

17 definiții pentru jnepen

JNEÁPĂN, jnepeni, s. m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [Var.: jnépen s. m.] – Lat. juniperus.
JNÉPEN s. m. v. jneapăn.
JNEÁPĂN, jnepeni, s. m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [Var.: jnépen s. m.] – Lat. juniperus.
JNÉPEN s. m. v. jneapăn.
JNEÁPĂN, jnepeni, s. m. 1. Ienupăr. Din jnepenii culcați de vînturi se-nalță de pretutindeni stînci uriașe. VLAHUȚĂ, O. A. II 157. 2. (Mold.) Jep. – Variante: jnépen, jnépine s. m.
JNÉPEN s. m. v. jneapăn.
JNÉPINE s. m. v. jneapăn.
jneápăn s. m., pl. jnépeni
jneápăn s. m., pl. jnépeni
JNEÁPĂN s. 1. (BOT.; Pinus mugo) jep, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. v. pin pitic. 3. v. ienupăr.
jneápăn (jnépeni), s. m.1. Ienupăr (Iuniperus communis). – 2. Nume dat mai multor plante care seamănă cu ienupărul (Iuniperus nana; Pinus Pumilio; Pinus Mughus). – Var. jneap, jin(e)apăn, jireapăn, jneapăr, jnepen(e), șneap(ăn), etc. Mr. giuneapine, megl. juneapin. Lat. ienῑperus, var. pop. de la iunῑperus (Pușcariu, 908; Candrea-Dens., 903; REW 4624; DAR), cf. it. ginepro, sp. enebro. Este dublet al lui ienuper. Var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapăr(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s. m. (ienupăr) este de la forma anterioară (după Pușcariu, Lr., I, 257, ar fi cuvînt celtic, și preindoeurop. după Lahovary 332). Din rom. provine rut. zenepyr (Candrea, Elemente, 406).
JNEÁPĂN jnépeni m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jep. /<lat. juniperus
jneapăn m. Mold. și Tr. jepi. [Macedo-român giunapine, cedru = lat. JUNIPERUS, ienupăr, brădișor].
jneáp și jnep m., pl. jnepĭ, jneápăn și jneápăr m., pl. jnepenĭ și jneperĭ (din *juneapăr, lat. juniperus. D. rom. vine rut. ženepin, ženepir, ženĕatin și žérep[nik]. V. ĭenupăr). Ienupăr. Jep, un fel de pin pitic și strîmb (pinus pumilio) care formează tufișurĭ pintre stîncĭ la înălțimĭ pe unde nu maĭ crește bradu (dincolo de 1800 de metri).
JNEAPĂN s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jep, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. (Pinus pumilio) jep, pin pitic, (reg.) cățîn, durzău. 3. (Juniperus communis) ienupăr, (reg.) archiș, cetină, (prin Transilv.) brădișor, (Mold.) tămîier, (Ban. și Transilv.) turtel, (înv.) archieft.
jneápăn, jnepeni, s.m. – (bot.) Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace; ienupăr (Juniperus communis). Arbust specific etajului subalpin (Munții Rodnei și Munții Maramureșului). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. juniperus „ienupăr, brădișor” (Șăineanu; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. zenepyr (Candrea, cf. DER; Scriban).
Pinus mugo Turra (syn. P. montana Mill.), « Pin de munte, Jnepăn ». Specie ce înflorește vara. Flori unisexuat-monoice, rar dioice, cele femele mov, pînă la 7. în verticil terminal pe lujeri, cele mascule în fascicule. Conuri sesile, brun-roșietice, lucioase, 4 cm lungime, singulare sau cîteva în verticil, ovate sau sferice. Semințe mici, gri, cu aripa de cîteva ori mai mare. Frunze aciculare, încovoiate, lungi pînă la 6 cm, lipsite de flexibilitate, verzi ca iarba, grupate terminal pe lujeri. De obicei, arbust sub formă de tufă, tulpini repente cu vîrfuri ascendente, muguri rășinoși. Scoarță negricioasă cu crăpături timpurii. Se poate folosi în parcuri si grădini, rezistă la ger si secetă.

jnepen dex

Intrare: jneapăn
jnepen substantiv masculin
jnepine substantiv masculin
jneapăn substantiv masculin