jmoc n., pl. urĭ (rus. žemók, cocoloș de ceară strînsă între degete. V. smugă). Mănunchĭ, chită, fascie, fascicul: un jmoc de florĭ, de păr, de raze. – Și zmoc, șmoc, smoc. – La Panțu smoc, o plantă numită și zglăvoc. V. moț și dup 2.

zmoc, V. jmoc.