Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru jivini

JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.
JIVÍNĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina.
JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, lighioană, dihanie. Jivinele rătăceau pe întinderea dreaptă, amestecîndu-și scîncetele și schiaunele cu glasurile vîntului. SADOVEANU, M. C. 20. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped. ODOBESCU, S. III 16. Acolo se adună la strîmtele potici, Pîndind, ca vînătorii, mișcările jivinei. ALECSANDRI, P. III 204. – Pl. și: jivini (TULBURE, V. R. 29, CREANGĂ, P. 31).
jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne
jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne
JIVÍNĂ s. v. fiară.
jivínă (jivíne), s. f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s. m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (năvod); juvelnic, s. n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).
JIVÍNĂ ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina
jiviní, pers. 3 sg. jivinéște, vb. IV refl. (reg.) a se umple de viermi.
jivină f. 1. orice animal sălbatic: om, șerpe, în sfârșit orice altă jivină CR.; 2. Tr. păsări de curte. [Serb. JIVINA, animal, pasăre de curte; lit. viețuitoare].
jivínă f., pl. e și ĭ (bg. sîrb. živina, animal orĭ pasăre domestică; ceh. živina, aliment, pol. žyvina, vietate, d. vsl. živŭ, viŭ, životŭ, vĭață, animal, feară, životinu, animal, d. žiti-živon, a paște, a trăi. V. jitar, juvelnic). Animal, monstruos orĭ rar, maĭ ales reptil saŭ insect (jiganie, dihanie). – În Mold. sud și juvínă: lăcustă orĭ altă juvină (VR. 1911, 11, 244), în Ban. joávină.
JIVINĂ s. bestie, dihanie, fiară, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiesc multe ~.)

jivini definitie

jivini dex

Intrare: jivină
jivină 1 pl. -e substantiv feminin
jivină 2 pl. -i substantiv feminin
Intrare: jivini
jivini