JIU-JÍTSU s. n. Luptă corp la corp (practicată mai ales de japonezi), bazată pe o tehnică specială, care compensează forța fizică prin agilitatea deosebită a mișcărilor. (Fig.) Ajunși deasupra, dintr-o zvîcnitură unică de jiu-jitsu, care surprinde și apa și stînca, ei [păstrăvii] stau o vreme locului. BOGZA, C. O. 107. – Pronunțat: jiu-jițu.