jiu-jitsu definitie

8 definiții pentru jiu-jitsu

JIU-JÍTSU s. n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jițu] – Din fr. jiu-jitsu.
JIU-JÍTSU s. n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jițu] – Din fr. jiu-jitsu.
JIU-JÍTSU s. n. Luptă corp la corp (practicată mai ales de japonezi), bazată pe o tehnică specială, care compensează forța fizică prin agilitatea deosebită a mișcărilor. (Fig.) Ajunși deasupra, dintr-o zvîcnitură unică de jiu-jitsu, care surprinde și apa și stînca, ei [păstrăvii] stau o vreme locului. BOGZA, C. O. 107. – Pronunțat: jiu-jițu.
jiu-jítsu (jap.) [pron. jĭujíțu] (-ji-tsu) s. n., art. jiu-jítsul
JIU-JÍTSU s.n. Luptă corp la corp (care se practică în special în Japonia) urmărind a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mișcărilor. [Pron. jiu-ji-țu. / < fr. jiu-jitsu, cf. jap. jiu-jitsu – gimnastică suplă].
JIU-JITSU JIU-JÍȚU/ s. n. metodă de luptă japoneză care urmărește a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mișcărilor. (< fr. jiu-jitsu)
JIU-JITSU [pr.: jíu-jíțu] n. Gen de lupte corp la corp, cu metode brutale de atac și apărare, practicate inițial în Japonia. /Cuv. fr.
JIU-JITSU [ʒju ʒitsu] (JU-JITSU) (cuv. japonez „arta supleței”) s. n. Gen de lupte în stil liber, cunoscut în Japonia încă din Antichitate, care, urmărind în principal anihilarea adversarului, folosește metode brutale de atac și autoapărare, mergând până la lovituri mortale. În sportul modern nu se mai folosește forța brută, ci, în principal, cunoștințele de psihologie, anatomie și strategie, care, împreună cu rapiditatea și agilitatea mișcărilor, au ca scop devierea atacului adversarului și menținerea echilibrului. J. a stat la originea multor școli de arte marțiale.

jiu-jitsu dex

Intrare: jiu-jitsu
jiu-jitsu (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: jiu-ji-tsu
  • pronunție: jĭujíțu