JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

JITĂRÍE, jitării, s. f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

JITĂRÍE, jitării, s. f. (Regional) Locuința jitarului; ocupația și plata cuvenită jitarului. Am făcut hăisa pe după gardu jităriei. ALECSANDRI, T. 723.

jităríe (reg.) s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jităríe s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile

jitărie f. 1. plata ce primește jitarul; 2. meseria jitarului și locuința-i la marginea satului.

jităríe f. Est. Ocupațiunea de jitar. Bariera satuluĭ (unde e și coliba jitaruluĭ).