Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru jitnicer

JICNICÉR s. m. v. jitnicer.
JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.
JITNIC├ëR, jitniceri, s. m. (├Än Evul Mediu, ├«n Moldova) Dreg─âtor care avea grij─â de magaziile cu gr├óne ale Cur╚Ťii domne╚Öti. [Var.: jicnic├ęr, jignic├ęr s. m.] ÔÇô Jitni╚Ť─â + suf. -ar.
JICNICÉR s. m. v. jitnicer.
JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.
JITNIC├ëR, jitniceri, s. m. (├Än evul mediu, ├«n Moldova) Dreg─âtor care avea grij─â de magaziile cu gr├óne ale cur╚Ťii domne╚Öti. [Var.: jicnic├ęr, jignic├ęr s. m.] ÔÇô Jitni╚Ť─â + suf. -ar.
JICNICÉR s. m. v. jitnicer.
JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.
JITNIC├ëR, jitniceri, s. m. (├Änvechit; ├«n ╚Ť─ârile rom├«ne) Dreg─âtor care avea grij─â de magaziile cu gr├«ne ale cur╚Ťii domne╚Öti. Vasile Ghenea, mare vistiernic, ╚Öi Georgie Bogdan, mare jitnicer, fuseser─â... ├«nchi╚Öi. SADOVEANU, Z. C. 143. ╚śtefan ╚Öi boierii se reped la zidul care ├«nconjoar─â ograda, afar─â de... stolnicul Dr─âgan ╚Öi jitnicerul Stav─âr. DELAVRANCEA, A. 30. ÔÇô Variante: jicnic├ęr (NEGRUZZI, S. I 301), jignic├ęr (ALECSANDRI, T. 1112) s. m.
jitnic├ęr s. m., pl. jitnic├ęri
jitnic├ęr s. m., pl. jitnic├ęri
JIGNICÉR s. (IST.) clucer de arie.
JITNIC├ëR ~i m. ├«nv. Boier de la curtea domneasc─â care avea ├«n grij─â jitni╚Ťele. /jitni╚Ť─â + suf. ~ar
jignicer m.1. od. marele magaziner care str├óngea gr├óne pentru Curtea domneasc─â ╚Öi pentru cet─â╚Ťile turce╚Öti m─ârgina╚Öe; 2. rang da boierie. [Slav. JITNI─îAR┼Č, intendent al gr├ónarului].
jicnic├ęr, jicn├ş╚Ť─â V. jitn-.
jignic├ęr, j├şgni╚Ť─â V. jitn-.
jitnic├ęr m. (d. jitni╚Ť─â). Vech─ş. Bo─şer ma─ş mare peste hambarele domnulu─ş sa┼ş ale st─âp├«niri─ş: marele jitnicer, al doilea jitnicer. V. humelnic.
JIGNICER s. (IST.) clucer de arie.

Jitnicer dex online | sinonim

Jitnicer definitie

Intrare: jitnicer
jicnicer substantiv masculin admite vocativul
jignicer substantiv masculin admite vocativul
jitnicer substantiv masculin admite vocativul