jitie definitie

2 intrări

14 definiții pentru jitie

JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.
JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.
JÍTIE, jitii, s. f. (Mold.) Poveste, anecdotă, snoavă. V. pățanie. Atunci au spus el toată jitia sa. SBIERA, P. 236. Și-am mai încălecat pe-o roată și v-am spus jitia toată. CREANGĂ, P. 34.
jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)
jítie s. f. (sil. -ti-e), art. jítia (sil. -ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (sil. -ti-i-)
JÍTIE s. v. întâmplare, pățanie, peripeție, rogojină.
jítie (jítii), s. f.1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.
JÍTIE ~i f. pop. 1) Expunere a aventurilor sau a vieții cuiva. 2) Boală incurabilă. /<sl. žitije
jitie f. Mold. firul povestii: v’am spus jitia toată GR. [Vechiu-rom. jitie, vieață: își puse acolo stâlp și-și scrise jitia toată (ALEXANDRIA). [Slav. JITIE, vieață].
jítie f. (vsl. sîrb. bg. žitiĭe, rus. žitĭe, žitié, vĭață, biografie. V. obștejitie). Vechĭ. Biografie. Azĭ. Mold. Istorie, poveste: v’am spus jitia toată. Munt. est. Motiv: ce jitie a avut să se lege de mine?
jitie s. v. ÎNTÎMPLARE. PĂȚANIE. PERIPEȚIE. ROGOJINĂ.
JITIE < sl. житиie „viață”, „povestire”. 1. Jitia s. 2. Jitian, 1492 (13-15 B 212; 16 B I 8, 99 etc.); -ul t.; Jitiian (17 B I 383; II 233); – din Rogojina (Gorj 342). – și Jătian (P Gov f° 10 și 11). Sufixul -an, -ian poate fi aici de apartenență locală (< s. Jitia) dar și un augmentativ, ca în lungan.
a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).
jitie, jitii s. f. lehamite, greață.

jitie dex

Intrare: jitie
jitie substantiv feminin
  • silabisire: ji-ti-e
Intrare: Jitie
Jitie