jirebie definitie

18 definiții pentru jirebie

JIRÉBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.
JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
JIRÉBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.
JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
JERÉBIE s. f. v. jirebie.
JIRÉBIE, jirebii, s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc. 2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante: jerébie (SLAVICI, N. I 33), jurăbie (PREDA, Î. 115) s. f.
JURẮBIE s. f. v. jirebie.
jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)
jirébie (fire de tort, bucată de pământ) s. f. (sil. -bi-e), art. jirébia (sil. -bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (sil. -bi-i-)
JIRÉBIE s. (IST.) delniță, sesie. (Forma de proprietate numită în Moldova ~ era cunoscută în Țara Românească sub numele de delniță, iar în Transilvania sub denumirea de sesie.)
jirébie (jirébii), s. f.1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.
JIRÉBIE ~i f. Unitate de măsură la depănat și la urzit (tortul), egală cu treizeci de fire. [G.-D. jirebiei; Sil. -bi-e] /<ung. zsereb
jirébie1, jirébii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie.
jirebie f. Mold. Tr. loc de arătură lung și îngust. [Pol. JEREBIE].
jirebie f. V. jerebie: jirebie de tort.
jerébie și jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V. jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.) jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.
jirébie V. jerebie.
JIREBIE s. (IST.) delniță, sesie. (Forma de proprietate numită în Moldova ~ era cunoscută în Țara Românească sub numele de delniță, iar în Transilvania sub denumirea de sesie.)

jirebie dex

Intrare: jirebie (fâșie de pământ)
jurăbie substantiv feminin
jerebie substantiv feminin
jirebie substantiv feminin
  • silabisire: ji-re-bi-e
Intrare: jirebie (fire de tort)
jirebie substantiv feminin
  • silabisire: ji-re-bi-e
jerebie substantiv feminin
jurăbie substantiv feminin