JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.

JINTUÍT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.

JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.

JINTUÍT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.

JINTUÍÎT1 s. n. Jintuială.

JINTUÍT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. Frămîntat și stors de zer. Caș jintuit.

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuít s. n.

jintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiáscă

jintuít s. n.

JINTUÍT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

A JINTUÍ ~iésc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță

JINTUÍT n. Zer obținut din a doua stoarcere a cașului, din care se prepară urdă. /v. a jintui

jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).

jintuít s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat.

jintuít, jintuítă, adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere.

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.

jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat.

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).

jintuít n., pl. urĭ. Est. Jintuĭală.

JINTUIT s. 1. jintuială, jintuire. (Se ocupă cu ~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)