jintuire definitie

2 intrări

17 definiții pentru jintuire

JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit1. – V. jintui.
JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit1. – V. jintui.
JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.
JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui și rezultatul ei; stoarcerea cașului de zer.
jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă
jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri
jintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiáscă
jintuíre s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri
JINTUÍRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)
A JINTUÍ ~iésc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță
jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).
jintuíre, s.f. (pop.) 1. stoarcerea cașului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid prin clătinarea vasului în care e pus. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.
jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.
jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).
JINTUIRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)

jintuire dex

Intrare: jintui
jintui 2 1 -i tranzitiv conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
jintui 1 1 -iesc tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: jintuire
jintuire substantiv feminin