JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit1. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit1. [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală.

JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire; (concretizat) zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă.

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuiálă s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

JINTUIÁLĂ s. 1. v. jintuire. 2. v. jintuit.

JINTUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A JINTUI. 2) Zer stors din caș lăsat să se acrească, folosit la prepararea unor bucate. /a jintui + suf. ~eală

jíntă V. jintuĭală.

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.

JINTUIALĂ s. 1. jintuire, jintuit. (~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuit. (~ a cașului.)