4 definiții pentru jimire
JIMÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui. jimí (-mésc, -ít), vb. – A fierbe, a mișuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu
sl. žęti „a stoarce”, a cărui temă la prezent este žimą,
cf. jintui, jintiță; sensul de „a fierbe” ar proveni în acest caz, de la procedeul ce constă în a stoarce grăsimea jumărilor în foc,
cf. bg. žumerki,
sb. žmire,
rom. jumări; însă toate acestea par incerte. DAR se referă, desigur greșit, la
alb. dhemëz „vierme”.
Cf. jumuli.
Der. jumet,
s. f. (gloată), cu
suf. -et; jumedie,
s. f. (gloată), probabil în loc de jumet-ie (după DAR, prin încrucișare cu sumedenie); jumegai (
var. jumigai, jimigai),
s. n. (resturi, fărîmituri).
jimésc v. intr. (slav?) Dos. Ferb.
jimi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI. Jimire dex online | sinonim
Jimire definitie
Intrare: jimi
jimi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a