jimblă definitie

10 definiții pentru jimblă

JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye.
JÍMBLĂ, jimble, s. f. (Înv.) Franzelă. – Din magh. zsemlye.
JÍMBLĂ, jimble, s. f. Pîine albă de formă lunguiață; franzelă. De cîte ori se întorcea tata de la oraș, aducea in traistă o pîine mare albă, o jimblă. SAHIA, N. 32. Ce jimblă, ca cozonac! PANN, P. V. III 89. Pe toată ziua se da merticuri, jimblă, vin și mîncare la familii. GOLESCU, Î. 107.
jímblă (înv.) s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble
jímblă s. f., g.-d. art. jímblei; pl. jímble
JÍMBLĂ s. v. franzelă.
jímblă (jímble), s. f. – Pîine albă, franzelă. – Var. (Trans.) jemblă, (Mold.) jemlă, jemnă. Germ. Semmel „pîine albă” (Diez, I, 447), prin intermediul mag. zsemlye, pol. žemla (Cihac, II, 157; Tiktin; DAR). Sec. XVI. Legătura cu fr. gimblette (Bogrea, Dacor., IV, 826) este numai aparentă. Der. jimblar, s. m. (brutar); jimblăreasă, s. f. (brutăreasă); jimblărie, s. f. (brutărie). Jemlugă, s. f. (somon), considerat în general reprezentant al germ. Sälmling, prin intermediul mag. zsemling sau, mai corect, zsemling (Lexiconul de la Buda; Tiktin; Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; DAR), pare mai curînd un dim. de la jemlă, prin aluzie la forma peștelui, cf. Trans. jemluță, s. f. (franzelă). Jimișcă (var. jem(n)ișcă), s. f. (pîine franțuzească), reprezintă sb. žimiška (Scriban).
JIMBLĂ ~e f. înv. Pâine din făină albă, de obicei de o formă lunguiață; franzelă. /<ung. zsemlye
jímblă f., pl. e (ung. zsemlye, pol. žemla, zemla, ceh. žemle, germ. semmel, jimblă, d. lat. simĭla, făină bună, făină, de unde vine și it. sp. pg. sémola, vfr. simble, nfr. [d. it.] semoule. Mbi îld. mi ca și în dambla, și vfr. simble, nfr. trembler, combler, sembler). Pîne albă (lungă). – În Trans. jemlă și jemblă, în Mold. nord, Bucov. jemnă. V. franzelă și viglă.
jimblă s. v. FRANZELĂ.

jimblă dex

Intrare: jimblă
jimblă substantiv feminin