jimbat definitie

2 intrări

14 definiții pentru jimbat

JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.
JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Reg.; despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta (din cauza unui defect de conformație), lăsând să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) cu gura strâmbă. – V. jimba.
JIMBÁ, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.
JIMBÁT, -Ă, jimbați, -te, adj. (Regional, despre gură) Cu buzele îndepărtate una de alta din cauza unui defect de conformație, lăsînd să se vadă mereu dinții; p. ext. (despre oameni) căruia i se văd dinții din cauza unui asemenea defect. Privirile lui... se opreau... pe chipul ei uricios, cu niște obraji mari și îmbujorați, c-o gură largă și jimbată. VLAHUȚĂ, O. A. 99.
jimbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbeáză
jimbá vb., ind. prez. 3 sg. jimbeáză
JIMBÁ vb. v. rânji, strâmba.
JIMBÁ2, jimbéz, vb. I. (Var.) A zâmba. (cf. zâmba)
A JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face se jimbeze. /Din jimbat
A SE JIMBÁ mă ~éz intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat
JIMBÁT ~tă (~ți, ~te) Căruia i se văd dinții din cauza unui defect. /<sl. zobu
jimba vb. v. RÎNJI. STRÎMBA.

jimbat dex

Intrare: jimbat
jimbat adjectiv
Intrare: jimba
jimba verb grupa I conjugarea a II-a