JILÉTCĂ, jiletci, s. f. (Înv.) Vestă. – Din rus. žiletka.

JILÉTCĂ, jiletci, s. f. Vestă. – Din rus. žiletka.

JILÉTCĂ, jiletci, s. f. Vestă. Pe jiletca domnului primar lucește lanț de aur. SADOVEANU, M. 166. Se oprea înaintea fiecăruia, cu mîna dreaptă în buzunarul jiletcii. BASSARABESCU, V. 40. Mă dusei degrab’ acasă încins cu sabia mea peste jiletcă. CARAGIALE, M. 280.

jilétcă (înv.) s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

jilétcă s. f., g.-d. art. jilétcii; pl. jilétci

JILÉTCĂ s. v. vestă.

jilétcă (jilétci), s. f. – Vestă. Fr. gilet, prin intermediul rus., bg. žiletka (Sanzewitsch 204; Tiktin; DAR). Folosirea lui, înv. în Munt., se menține în Mold.

JILÉTCĂ ~ci f. pop. Obiect de îmbrăcăminte scurt până la talie, fără mâneci și fără guler. /<rus. žiletka

jiletcă f. vestmânt scurt, și fără mâneci ce se poartă pe cămașă. [Fr. gilet, printr’un intermediar rusesc].

* jilétcă f., pl. ĭ (rus. žilét, pop. žilétka, ca și bg. žilétka, d. fr. gilet, care vine d. turc. ĭelek, de unde și rom. ilic. V. ilic. Cp. cu surtuc). Mold. Vestă, o haĭnă fără mînicĭ care se poartă pe supt surtuc. V. bundă.

JILETCĂ s. vestă, (pop.) laibăr. (Purta ~ sub haină.)