17 definiții pentru jilăvire
JILĂVÍ, jilăvesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) umezi. –
V. jilav. JILĂVÍRE, jilăviri,
s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. –
V. jilăvi. JILĂVÍ, jilăvesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) umezi. –
V. jilav. JILĂVÍRE, jilăviri,
s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. –
V. jilăvi. JILĂVÍ, jilăvesc,
vb. IV.
Refl. A deveni jilav, a se umezi. Pămîntul s-a jilăvit.
jilăví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. jilăvésc,
imperf. 3
sg. jilăveá;
conj. prez. 3 să jilăveáscă
jilăvíre s. f.,
g.-d. art. jilăvírii;
pl. jilăvíri
jilăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. jilăveáscă jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri JILĂVÍ vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pământul s-a ~.) A (se) jilăvi ≠ a (se) usca A JILĂVÍ ~ésc tranz. A face să se jilăvească; a umezi. /Din jilav A SE JILĂVÍ se ~éște intranz. A deveni jilav; a se îmbiba ușor cu un lichid; a se umezi. /Din jilav jilăvì v.
1. a uda rufele (înainte de a le călca);
2. a se face umed.
jilăvésc v. tr. Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina umezeliĭ din aer.
JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.) Jilăvire dex online | sinonim
Jilăvire definitie
Intrare: jilăvi
jilăvi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: jilăvire
jilăvire substantiv feminin