Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru jilăvire

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.
JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.
JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Refl. A deveni jilav, a se umezi. Pămîntul s-a jilăvit.
jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă
jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri
jilăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. jilăveáscă
jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri
JILĂVÍ vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pământul s-a ~.)
A jilavi ≠ a usca
A (se) jilăvi ≠ a (se) usca
A JILĂVÍ ~ésc tranz. A face să se jilăvească; a umezi. /Din jilav
A SE JILĂVÍ se ~éște intranz. A deveni jilav; a se îmbiba ușor cu un lichid; a se umezi. /Din jilav
jilăvì v. 1. a uda rufele (înainte de a le călca); 2. a se face umed.
jilăvésc v. tr. Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina umezeliĭ din aer.
JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.)

Jilăvire dex online | sinonim

Jilăvire definitie

Intrare: jilăvi
jilăvi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: jilăvire
jilăvire substantiv feminin