JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi. – V. jilav.

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Refl. A deveni jilav, a se umezi. Pămîntul s-a jilăvit.

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă

jilăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. jilăveáscă

JILĂVÍ vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pământul s-a ~.)

A jilavi ≠ a usca

A (se) jilăvi ≠ a (se) usca

A JILĂVÍ ~ésc tranz. A face să se jilăvească; a umezi. /Din jilav

A SE JILĂVÍ se ~éște intranz. A deveni jilav; a se îmbiba ușor cu un lichid; a se umezi. /Din jilav

jilăvì v. 1. a uda rufele (înainte de a le călca); 2. a se face umed.

jilăvésc v. tr. Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina umezeliĭ din aer.

JILĂVI vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.)