JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.

JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. Umezeală; reveneală. – Jilăvi + suf. -eală.

JILĂVEÁLĂ, jilăveli, s. f. (Rar) Umezeală. Noaptea era jilavă și rece; în jilăveala aceasta, tîrgul părea amorțit. SADOVEANU, O. I 387. Încărcă pe brațe hainele groase, ca să le usuce de jilăveală. id. Z. C. 44.

jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli

jilăveálă s. f., g.-d. art. jilăvélii; pl. jilăvéli

JILĂVEÁLĂ s. reveneală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.)

JILĂVEÁLĂ ~éli f. 1) Caracter jilav; reveneală; umezeală. 2) Cantitate de apă sau de vapori dintr-un mediu; umezeală. /a jilăvi + suf. ~eală

jilăveálă f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ jilav.

JILĂVEALĂ s. reveneală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.)