jihád s. n.

JIHÁD s. n. (la musulmani) război sfânt. (< engl. jihad)

jihád s. (cuv. arab) ◊ „În Pakistan s-au înregistrat atacuri împotriva templelor hinduse, iar G. A., adjunctul președintelui Partidului Islamului, o grupare fundamentalistă, a declarat că «este timpul să declarăm jihad împotriva Indiei» [...]” Ev.z. 8 XII 92 p. 5. ◊ „[Algerienii] duc împotriva Franței așa zisul «război sfânt» – jihadul.” R.l. 6 XII 96 p. 4

JIHÁD (cuv. arab „efort”, „luptă”; „război sfânt”) s. n. Îndatorire religioasă, comunitară prin excelență, impusă musulmanilor, de a răspândi islamul pe cale pașnică sau prin război și care pune un accent deosebit pe lupta individului cu sine însuși. După unii învățați, j. prezintă două aspecte: j. mare (lupta spirituală) și j. mic (acțiunea militară). Conform doctrinei islamice, există mai multe căi de îndeplinire a acestei obligații: cu inima (propria purificare spirituală), cu vorba (susținând ceea ce e drept și corectând răul) și cu sabia (purtând război cu „necredincioșii” și cu dușmanii credinței islamice). J. trebuie purtat de către bărbați, celor uciși, declarați, martiri, fiindu-le promis Paradisul.

djihád subst. Războiul sfânt islamic, obligație a comunității musulmane de a lupta cu necredincioșii și de a răspândi islamismul, cei morți într-un astfel de război mergând direct în rai. – Cuv. arab.