JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Familiar) A slăbi, a-și pierde vlaga, a se sfriji.

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊ Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante: jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112), țigărít, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50) adj.

JIGĂRÎ́T, -Ă adj. v. jigărit.

ȚIGĂRÍT, -Ă adj. v. jigărit.

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jigărésc, imperf. 3 sg. jigăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. jigăreáscă

JIGĂRÍ vb. v. slăbi.

JIGĂRÍT adj. v. slab.

JIGĂRÍT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

Jigărit ≠ zdravăn

A SE JIGĂRÍ mă ~ésc intranz. fam. A slăbi foarte mult (mai ales din cauza unei boli); a-și pierde vlaga; a se sfriji. /Din jigărit

JIGĂRÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de vlagă; slab. /cf. ung. szigar

jigărit a. prăpădit de slab.

jigărésc v. refl. (d. jigărit). Slăbesc, mă murdăresc, mă urîțesc (despre animale și, ironic, și despre om).

jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit.

jigări vb. v. SLĂBI.

JIGĂRIT adj. costeliv, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

jigărit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

jigărít, -ă, jigăriți, -te, adj. – (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (< magh. szigár) (MDA).

jigări, jigăresc v. r. 1. a-și pierde vlaga; a slăbi, a se sfriji 2. a se degrada, a se strica

jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat