Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru jignitor

JIGNIT├ôR, -O├üRE, jignitori, -oare, adj. Care jigne╚Öte; ofensator. ÔÇô Jigni + suf. -tor.
JIGNIT├ôR, -O├üRE, jignitori, -oare, adj. Care jigne╚Öte; ofensator. ÔÇô Jigni + suf. -tor.
JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; insultător. Lui Mirel Fascu, glasul aspru, dușmănos, al femeii îi păru jignitor. GALAN, Z. R. 9.
jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre
jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre
JIGNITÓR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~oare?)
Jignitor Ôëá m─âgulitor
JIGNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care jignește; în stare să rănească demnitatea cuiva; ofensator; insultător. Ton ~. /a jigni + suf. ~tor
JIGNITOR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~ ?)

Jignitor dex online | sinonim

Jignitor definitie

Intrare: jignitor
jignitor adjectiv