JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; insultător. Lui Mirel Fascu, glasul aspru, dușmănos, al femeii îi păru jignitor. GALAN, Z. R. 9.

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

JIGNITÓR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~oare?)

Jignitor ≠ măgulitor

JIGNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care jignește; în stare să rănească demnitatea cuiva; ofensator; insultător. Ton ~. /a jigni + suf. ~tor

JIGNITOR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~ ?)