Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru jignire

JICN├Ź vb. IV v. jigni.
JIGN├Ź, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva ├«n onoarea sau ├«n demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (├Änv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicn├ş vb. IV] ÔÇô Din sb. ┼żignuti.
JIGN├ŹRE, jigniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a jigni ╚Öi rezultatul ei; ofens─â, insult─â; (concr.) vorb─â, fapt─â care jigne╚Öte. ÔÇô V. jigni.
JICN├Ź vb. IV v. jigni.
JIGN├Ź, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva ├«n onoarea sau ├«n demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (├Änv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicn├ş vb. IV] ÔÇô Din scr. ┼żignuti.
JIGN├ŹRE, jigniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a jigni ╚Öi rezultatul ei; ofens─â, insult─â; (concr.) vorb─â, fapt─â care jigne╚Öte. ÔÇô V. jigni.
JICN├Ź vb. IV v. jigni.
JIGN├Ź, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva ├«n demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofens─â; a ofensa, a insulta. De ce s─â m─â jigne╚Öti, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschis─â. GALAN, Z. R. 357. Eu nu s├«nt ├«n stare s─â jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. ├Äi spusese... s─â nu mai vorbeasc─â de asta c─â-l jigne╚Öte. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (├Änvechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat ├«n forma jicni) [Acel drept] jicnea a╚Öez─âmintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. ÔÇô Variant─â: jicn├ş vb. IV.
JIGN├ŹRE, jigniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a jigni ╚Öi rezultatul ei; ofens─â, insult─â. Cunoscuse sup─âr─ârile ╚Öi jignirile, primindu-le ca pe ni╚Öte pumnale de-a dreptul in fiin╚Ťa lui. VORNIC, P. 176.
jign├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jign├ęsc, imperf. 3 sg. jigne├í; conj. prez. 3 s─â jigne├ísc─â
jign├şre s. f., g.-d. art. jign├şrii; pl. jign├şri
jign├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jign├ęsc, imperf. 3 sg. jigne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl.jigne├ísc─â
jign├şre s. f., g.-d. art. jign├şrii; pl. jign├şri
JIGN├Ź vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a r─âni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)
JIGN├ŹRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) r─ânire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insult─â, ocar─â, ofens─â, ru╚Öine, umilin╚Ť─â, (livr.) ultraj, vexa╚Ťiune, (pop.) hul─â, sudalm─â, suduitur─â, (├«nv.) b─âs─âu, dosad─â, ├«nfruntare, necinste, obid─â, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adus─â cuiva.)
A jigni Ôëá a flata, a m─âguli
A JIGN├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) 1) A ├«njosi prin vorbe sau purtare nedemn─â; a ofensa; a insulta. 2) ├«nv. A face s─â suporte un prejudiciu. /<sb. ┼żignuti
jigni v. 1. a str├ómtora, a jena; 2, a cauza pagub─â; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a ├«n╚Ťepa].
jign├ęsc v. tr. (s├«rb. ┼żignuti, rus. -├║t─ş, a arde, a trage un bic─ş. V. jig). Vest. Stric, alterez: c─âldura jigne╚Öte alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cu─şva. V. refl. M─â stric, m─â r├«ncezesc: untura sÔÇÖa jignit.
JIGNI vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a r─âni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)
JIGNIRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) r─ânire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. afront, injurie, insult─â, ocar─â, ofens─â, ru╚Öine, umilin╚Ť─â, (livr.) ultraj, vexa╚Ťiune, (pop.) hul─â, sudalm─â, suduitur─â, (├«nv.) b─âs─âu, dosad─â, ├«nfruntare, necinste, obid─â, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adus─â cuiva.)

Jignire dex online | sinonim

Jignire definitie

Intrare: jigni
jicni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
jigni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: jignire
jignire substantiv feminin