JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie1.

JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie1.

jighiúță (reg.) (-ghi-u-) s. f., g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțe

jighiúță s. f. (sil. -ghi-u-), g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțe

JIGHIÚȚĂ ~e f. pop. Unitate de măsură la depănat și la urzit, egală cu treizeci de fire; jirebie. /v. jirebie

jighiúță V. jirbiuță.