JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Fam.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Pop. și peior.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc.

jidovésc (fam.) adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidovésc adj. m., f. jidoveáscă; pl. m. și f. jidovéști

jidoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jidovésc, 3 sg. jidovéște

jidovesc a. 1. judaic: obiceiuri jidovești; 2. pop. uriaș, vorbind de o muncă foarte grea, neobosită și îndărătnică, care trece peste puterile omului de rând: din nou se puse pe muncă... muncă jidovească ISP.

jidănésc și jidovésc, -eáscă adj. (d. Jidan și Jidov; vsl. židovĭskŭ). Iron. Iudaic, ebraic, evreĭesc. Muncă jidovească, muncă penibilă, muncă chinuită.

jidănésc și jidovésc v. tr. (d. Jidan și Jidov; vsl. židoviti sen, a se jidovi). Iron. Iudaĭzez, prefac în Jidan orĭ în jidănesc. V. refl. Mă judaizez.

jidovésc V. jidănesc.