JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

JIÁN, -Ă, jieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

!jiána (dans) (ji-a-) s. f. art., neart. jiánă, g.-d. art. jiénei

jián (locuitor) s. m., pl. jiéni

jiána (melodie, dans) s. f. art. (sil. ji-a-)

jiánă (locuitoare) s. f. (sil. ji-a-), g.-d. art. jiénei (sil. ji-e-); pl. jiéne

Jieni n. pl. locuitori din valea Jiului.

jiana (jieneasca), joc* popular românesc, cu diverse variante și denumiri (râureana, momârlănește, tontoroiul etc.), practicat de ciobanii din jurul Sibiului, Petroșenilor și din nordul Olteniei. Se joacă în grupuri mici (4-6 persoane) sau în perechi. Are ritm binar* și mai multe variante melodice. Mișcarea este vioaie, cu pași bătuți în contratimp*, acompaniată de mute strigături*. Sin.: învârtita*, bătut.