jghiáb (-buri), s. n. –
1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permit scurgerea unui lichid. –
2. Streașină. –
3. Canal de irigație. –
4. Șanț de scurgere, rigolă. –
5. Albie, copaie. –
6. Crestătură, scobitură, adîncitură. –
7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi munți. –
8. (
Trans.) Sicriu. –
Var. sghiab.
Sl. žlĕbŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 157; Conev 82),
cf. bg.,
sb.,
cr. žleb,
ceh. žlab,
pol. žlob,
rus. žolob. Din același cuvînt
sl. provine
mag. zsilip, zselép, de unde jilip,
s. n. (jgheab de moară; jgheab ce folosește pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați la munte), dublet al cuvîntului anterior (Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; după Miklosich, Slaw. Elem., 22, direct din
sl.).
Der. jghebui,
vb. (a face jgheab); înjgheba,
vb. (a asambla; a alcătui, a face ceva; a aranja, a repara). Aceleiași familii pare a-i aparține jilapiță,
s. f. (Banat, lapoviță),
cf. sb. žljebica „adîncitură a buzei de sus”.
jghiab n
1. lemn gros scobit în care s’adapă vitele;
2. canal, conduct, în special de scurs apa la moară sau ploaia de pe case;
3. pl. (în stilul biblic) cataracte: jghiaburile cerului;
4. colț de stâncă, drum îngust între dealuri;
5. drob mare de sare gemă. [Slav. JLĬEBŬ, canal (cu un g intercalat ca în sglobiu)].