jeton definitie

13 definiții pentru jeton

JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.
JETÓN, jetoane, s. n. 1. Fisă. 2. Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație al unei întreprinderi pentru fiecare ședință la care iau parte. – Din fr. jeton.
JETÓN, jetoane, s. n. (Franțuzism rar) Fisă. ♦ (Prin extensiune, în regimul capitalist, adesea determinat prin «de prezență») Sumă plătită membrilor unui consiliu de administrație pentru prezența la ședințe.
jetón s. n., pl. jetoáne
jetón s. n., pl. jetoáne
JETÓN s. fisă, (înv.) socotea. (~ la ruletă.)
JETÓN s.n. Fisă. ♦ Piesă cu care se marchează prezența la un consiliu de administrație al unei societăți și pe baza căreia se încasează o sumă ca remunerație; (p. ext.) suma încasată. [< fr. jeton].
JETÓN s. n. 1. fisă. ♦ ~ de prezență = a) fisă cu care se marchează prezența la un consiliu de administrație al unei societăți și pe baza căreia se încasează o sumă ca remunerație; (p. ext.) suma încasată; b) fisă, placă de metal care se așază la tabloul de pontaj de la poarta întreprinderii. 2. piesă mică de carton, lemn sau plastic, pătrată, pe care sunt desenate imagini diferite, în jocurile didactice de cunoaștere a mediului înconjurător. (< fr. jeton)
JETÓN ~oáne n. 1) Piesă metalică sub formă de monedă, cu ajutorul căreia se declanșează un automat; fisă. ~ de telefon. 2) Piesă plată reprezentând o anumită valoare sau un număr de ordine. 3) Sumă încasată de membrii consiliului de administrație al unei societăți pentru participarea la ședințe. /<fr. jeton
jeton n. bucată de metal, fildeș sau os, ce servă a marca și a socoti la joc. V. prezență.
*cașét n., pl. e (fr. cachet, sigil, stampilă). Micĭ cartoane stampilate care daŭ drept la un abonament și pe care le restituĭ zi cu zi cu cît abonamentu se apropie de sfîrșit. (Și jeton, și fișă, și marcă). Cápsulă de hîrtie care conține un medicament în praf.
* jetón m., pl. oane (fr. jeton, d. jeter, a arunca, lat. jactare, d. jácere, a arunca. V. trec). Marcă, fișă, bucată de metal orĭ de alt-ceva în formă de medalie orĭ și altfel întrebuințată la joc și la altele: jeton de prezență în consiliu uneĭ băncĭ.
JETON s. fisă, (înv.) socotea. (~ la ruletă.)

jeton dex

Intrare: jeton
jeton substantiv neutru