16 definiții pentru jeruire
JĂRUÍ, jăruiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [
Var.:
a jeruí vb IV] –
Jar1 +
suf. -ui.
JĂRUÍ vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A răscoli jarul1 pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [
Var.:
a jeruí vb. IV.] –
Jar1 +
suf. -ui.
JERUÍ, jeruiesc,
vb. IV. (Și în forma jărui)
1. Tranz. A răscoli jarul din cenușă, pentru a aprinde mai bine cărbunii.
2. Intranz. A arde înăbușit, ca jarul. Coperișul, scrumit, jăruia. MACEDONSKI, O. III 55. – Variantă:
jăruí vb. IV.
jăruí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. jăruiésc,
imperf. 3
sg. jăruiá;
conj. prez. 3 să jăruiáscă
jăruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jăruiésc, imperf. 3 sg. jăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jăruiáscă A JĂRUÍ ~iésc pop. 1. tranz. (cărbunii, jăraticul) A amesteca (cu ceva) făcând să ardă mai tare; a răscoli; a scormoni. 2. intranz. (despre foc) A arde înăbușit (ca jarul); a mocni. /jar + suf. ~ui jăruí (jeruí), vb. IV (reg.) 1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina făcând jar. 3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele. 4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului. jeruí2, jeruiésc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure. jeruíre1, s.f. (reg.) răscolirea jarului; jărire. jeruíre2, s.f. (reg.) punerea jarurilor (a jaloanelor, marcajelor) în pădure; marcare. jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar].
jărắsc, a
-î v. tr. (rut. šáriti, a scormoli, infl. de rom. jar. Cp. și cu vsl. žariti, a frige). Est. Scormolesc focu ca să ardă maĭ bine. – Și
jăruĭesc (Munt. vest).
Jeruire dex online | sinonim
Jeruire definitie
Intrare: jărui
jerui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
jărui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: jăruire
jeruire substantiv feminin