JERTFÍ, jertfesc, vb. IV. Tranz.1. A aduce (o) jertfă (1). Nu e mort ca să-l jelești Și bucate să-i jertfești. PĂSCULESCU, L. P. 201. 2. A sacrifica. (Ironic) Risipitor cu timpul său, jertfește mult mai multă vreme jocului de cărți decît patriei sale. BOLINTINEANU, O. 251. El a jertfit amorul său. NEGRUZZI, S. I 56. ◊ Refl. Făgăduim chiar a ne jertfi, dacă aceasta va putea să-ți aline oarecum mîhnirile. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A omorî. Purice mustră întîi pe boierul vînător pentru că jertfește ființe nevinovate din cîmpii și păduri. SADOVEANU, E. 260.
A JERTFÍ ~ésc tranz. 1) înv. (ființe) A ucide după un anumit ritual ca dar pentru zei; a sacrifica. 2) A ceda benevol având conștiința unei privațiuni. 3) rar A lipsi de viață premeditat; a omorî; a ucide. /Din jertfă
JERTFI vb. 1. (BIS.) a sacrifica, (înv.) a comînda, a înjunghia, a pocloni. (A ~ ceva divinității.) 2. a-și da, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe cîmpul de luptă.) 3. a (se) sacrifica. (S-a ~ pentru binele omenirii.)