jerpelire definitie

2 intrări

15 definiții pentru jerpelire

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli.
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se zdrențui.
jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă
jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii
jerpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jerpeleáscă
jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii
JERPELÍ vb. v. zdrențui.
A JERPELÍ ~ésc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.
A SE JERPELÍ se ~éște intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte și încălțăminte) A se învechi, pierzându-și aspectul prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.
jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest).
jerpelésc V. jărpelesc.
JERPELI vb. a se zdrențui. (Haina s-a ~.)

jerpelire dex

Intrare: jerpeli
jerpeli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: jerpelire
jerpelire substantiv feminin