Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru jep

JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la p─âm├ónt, cu frunze ├«n form─â de ace, r─âsp├óndit ├«n regiunea alpin─â sub form─â de tufi╚Öuri; jneap─ân (1) (Pinus mugo). ÔÇô Et. nec.
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la p─âm├ónt, cu frunze ├«n form─â de ace, r─âsp├óndit ├«n regiunea alpin─â sub form─â de tufi╚Öuri; jneap─ân (1) (Pinus mugo). ÔÇô Et. nec.
JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.
jep (arbust) s. m., pl. jepi
jep s. m., pl. jepi
JEP s. 1. v. jneap─ân. 2. v. pin pitic.
JEP ~i m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jneapăn. /Orig. nec.
jep1 (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.
jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.
jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută].
jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se afl─â numai pe v├órful mun╚Ťilor (Pinus pumilio). [Origin─â necunoscut─â].
1) jep m. Munt. Jnep.
2) jep ╚Öi jip m., pl. ur─ş (ung.?). Vest. R├«─şe la porc─ş or─ş la c├«n─ş.
2) jip n. V. jep 2.
JEP s. (BOT.) 1. (Pinus mugo) jneap─ân, (prin Mold. ╚Öi Bucov.) sosnar. 2. (Pinus pumilio) jneap─ân, pin pitic, (reg.) c─â╚Ť├«n, durz─âu.
JEPI, denumirea a dou─â v├órfuri situate pe versantul prahovean al masivului Bucegi (J. Mici, 2.148 m ╚Öi J. Mari. 2.071 m). Alc─âtuite din conglomerate ╚Öi acoperite de diferite esen╚Ťe lemnoase, inclusiv jnepeni (├«n partea superioar─â).
JEP subst. cu dou─â sensuri: 1┬░ ÔÇ×jegÔÇŁ, 2┬░ jneap─ân. 1. Jepu (Viciu 34); Jepiu (Isp IV2). 2. Jep─ân fam. (ib.). V. ╚Öi Japiu ╚Öi Jip.

Jep dex online | sinonim

Jep definitie

Intrare: jep
jep substantiv masculin
Intrare: Jep
Jep