JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A împiedica mișcările unei părți a corpului, a apăsa, a roade (nefiind croit pe măsură). Mă jenează gulerul. Mă jenează pantoful. ♦ Fig. A stînjeni, a stingheri, a deranja, a incomoda. O indiferență... care pe Maria... o jenează. C. PETRESCU, Î. II 57. 2. Refl. (Despre persoane) A simți jenă, rușine, a se sfii. Domnișoara... nu s-a jenat de loc și a plîns. SAHIA, N. 180. Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte [bani]. VLAHUȚĂ, O. A. III 29.

JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Care încearcă un sentiment de jenă, care nu se simte la largul lui; stînjenit, stingherit, rușinat. Ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat. REBREANU, R. I 38. Mihai tăcea jenat de pîcla aceea de neînțelegere. D. ZAMFIRESCU, R. 30. ♦ Care se explică printr-un sentiment de jenă, care dovedește jenă. Avea mișcările jenate și nesigure. VLAHUȚĂ, O. A. III 11.

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. și pl. jeneáză

JENÁ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica. 3. v. supăra. 4. v. sfii.

JENÁT adj. 1. v. stingherit. 2. rușinat.

Jenat ≠ nestingherit, nestânjenit

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

JENÁT, -Ă adj. Stânjenit, stingherit, rușinat. [< jena].

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

A JENÁ mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

A SE JENÁ ~éz intranz. (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte.

jenat a. 1. care simte jenă; 2. lipsit de bani.

* jenát, -ă adj. Care e în jenă: a fi jenat în niște haĭne. Fig. Încurcat, incomodat: a fi jenat într’o societate. Lipsit de banĭ, strîmtorat.

jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează.

JENA vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 2. a împiedica, a stingheri, a stînjeni. (Îl ~ în mișcări.) 3. a supăra. (Îl ~ ficatul.) 4. a se rușina, a se sfii, (înv. și reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scandăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

JENAT adj. 1. încurcat, stingherit, stînjenit, (rar) strîmtorat. (Se simțea ~.) 2. rușinat. (Un om ~.)

JENA [jéna], oraș în partea central-estică a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe râul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanică de precizie; ind. electronică, optivă (uzinele „Carl Zeiss”) și chimico-farmaceutică. Fabrică de sticlă (lentile, sticlărie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Grădină botanică. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primărie (1775). Muzee. Menționat documentar pentru prima oară între 881 și 899; statut de oraș din 1284. În apropierea orașului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au învins armatele prusiene, conduse de prințul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticlă de bună calitate, având rezistență mărită la căldură și șocuri, cu aplicații în domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat la J. un atelier de sticlărie (1884).