jenant definitie

12 definiții pentru jenant

JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care produce un sentiment de jenă; supărător, neplăcut. Situație jenantă.
jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte
jenánt adj. m., pl. jenánți; f. sg. jenántă, pl. jenánte
JENÁNT adj. 1. v. incomod. 2. v. penibil.
JENÁNT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [Cf. fr. génant].
JENÁNT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)
JENÁNT ~tă (~ți, ~te) Care cauzează jenă; în stare să jeneze; stânjenitor. Situație ~tă. /<fr. gênant
jenant a. incomod.
* jenánt, -ă adj. (fr. gênant). Care jenează, care incomodează: situațiune jenantă.
JENANT adj. 1. incomod, neplăcut, stingheritor, stînjenitor, supărător. (O situație ~.) 2. neplăcut, penibil, supărător. (Încearcă un sentiment ~.)

jenant dex

Intrare: jenant
jenant adjectiv