JILȚ, jilțuri, s. n. Jeț. Mama e adîncită într-un jilț. CAMIL PETRESCU, T. II 38. Aștept din cer să vie O zînă drăgălașă cu glasul aurit Pe jilțu-mi lîngă masă. ALECSANDRI, P. III 4. Se puse pe un jilț, unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27. – Variantă: jîlț (C. PETRESCU, Î. I 12, CREANGĂ, A. 164) s. n.