JELUÍ, jeluiesc,
vb. IV.
1. Refl. (adesea
fig.) A se jeli (
1). ♦
Refl. și
intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...).
2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (
3). [
Prez. ind. și: jélui] – Din
sl. žalovati. JELUÍ, jeluiésc (jélui),
vb. IV.
1. Refl. (adesea
fig.) A se jeli (
1). ♦
Refl. și
tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...).
2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (
3). – Din
sl. žalovati. JELUÍ, jeluiesc,
vb. IV.
1. Refl. A da expresie durerii prin vorbe, plîns, vaiet; a se plînge, a se văieta. Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104. Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. (Cu pronunțare regională) Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128. ◊
Fig. Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335. ◊ (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154. Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. ♦ (De obicei urmat de determinări la dativ sau introduse prin
prep. «la») A se plînge împotriva unei nedreptăți, unui neajuns, a reclama, a cere dreptate. Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. Se jeluiră Porții de astă calcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242. ◊
Intranz. Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378.
2. Tranz. (Popular) A compătimi, a căina. Cîți voinici mă întîlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. –
Prez. ind. și: jélui (TOMA, C. V. 351, TEODORESCU, P. P. 279)
vb. IV.
jăluĭésc (est) și
jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: aŭ trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva.