jelitor definitie

9 definiții pentru jelitor

JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care (se) jelește; care inspiră jale; jalnic. – Jeli + suf. -tor.
JELITÓR, -OÁRE, jelitori, -oare, adj. Care suferă, care jelește; care inspiră jale, jalnic; tînguitor. Că ți-i casa jelitoare Și de pîne și de sare. MARIAN, S. 9. (Cu pronunțare regională) De la noi ce mai dorești?... Fag de miere-ndulcitoare Și vro doină jălitoare? ALECSANDRI, P. I 94.
jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre
jelitór adj. m., pl. jelitóri; f. sg. și pl. jelitoáre
JELITÓR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.
JELITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care manifestă jale față de cineva sau de ceva; pătruns de jale. 2) fig. (despre sunete, melodii, voci) Care exprimă jale; plin de jale; jalnic; plângător, tânguitor. /jeli + suf. ~tor
jelitor a. 1. care se jelește 2. jalnic: glas de clopot jelitor AL.
jelitor adj. v. JALNIC. SFÎȘIETOR. TÎNGUIOS. TÎNGUITOR.

jelitor dex

Intrare: jelitor
jelitor adjectiv