JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.

JELÍT2, -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.

JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. – V. jeli.

JELÍT2, -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plînge, a se văieta, a se tîngui. Se jelea și plîngea. ◊ Fig. Vîntul se jelea prin trestii. SADOVEANU, O. I 152. De trei zile mă dorește Mîndra inimii mireasă, Dar de ce se tot jelește Oltul meu pe lîngă casă? CERNA, P. 135. 2. Tranz. (Popular) A plînge (cu glas tare) după un mort; a boci. Îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeliră și poporul. ISPIRESCU, L. 42. Bietele nurori jeleau pe soacră-sa. CREANGĂ, P. 11. Adă luntrea și mă treci... Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești, Nici surori să mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139. ◊ Intranz. Numai ea, biata, era plînsă, prizărită și amărîtă... pentru că jelea după Tei-Legănat. SBIERA, P. 88. (Cu pronunțare regională) S-o strîns frații grămăgioară și jălesc de-o surioară. ȘEZ. IV 225. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva), a se arăta întristat. Cît trăiește, tot jelește. ȘEZ. III 163. Nu mă jeli cu portul, jelește cu sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 3. Tranz. (Învechit) A-i părea rău după ceva sau după cineva; a regreta. Aceste sînt suvenirurile care jelesc. RUSSO, S. 19. (Cu pronunțare regională) Pe la noi n-ai mai venit Să vezi cît ești de jălit. ALECSANDRI, P. P. 379. Cît jălesc vremea pierdută. NEGRUZZI, S. I 75. ♦ A compătimi. (Cu pronunțare regională) Omul nebun tare-i de jălit. CREANGĂ, P. 243.

JELÍT1 s. n. (Popular) Faptul de a (se) jeli; jelire. De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6.

JELÍT2, -Ă, jeliți, -te, adj. (Popular) Care jelește, care este cuprins de durere; întristat, trist. Pentr-o pușcă, arz-o para, Îmi lăsai locul și țeara, Pentr-o pușcă ruginită Rămase casa jelită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. Ai lăsat acasă Măicuța duioasă Taică-mbătrînit Si foarte jelit. id. ib. 503.

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

jelít s. n.

jelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeleáscă

jelít s. n.

JELÍ vb. 1. v. boci. 2. v. văita.

JELÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

JELÍT s. v. văitat.

A JELÍ ~ésc 1. tranz. 1) (morți) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti

A SE JELÍ mă ~ésc intranz. A-și împărtăși neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti

jelì v. 1. a plânge pe un mort; 2. a plânge cu gemete și strigăte. [Slav. JELATI].

jălésc (est) și jelesc (vest), v. intr. (jălesc vine d. vsl. rut. žaliti, a jăli, a simți jale saŭ e format din jelesc, ĭar jelesc vine d. vsl. želati [želati și želĕti], a dori, a jăli. Din aceĭașĭ răd. sînt: vsl. žali, jale, și želia, jele, žaliti se, a se judeca, a avea proces, žalovati, a jăli, și želániĭe, jelanie). Simt jale, simt mare întristare. V. tr. Plîng cu multă jale un mort. V. refl. Mă lamentez, mă tînguĭesc, plîng: mă jeleam de moartea luĭ, mă jeleam c’a murit.

jelésc V. jălesc.

jeli vb. v. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA.

JELI vb. a se boci, a se căina, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)

JELIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire.