Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru jelit

JEL├Ź, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se pl├ónge, a se v─âita; a se t├óngui, a se c─âina, a se jelui (1). 2. Tranz. ╚Öi intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A depl├ónge, a comp─âtimi; a regreta, a jelui. ÔÇô Din sl. ┼żaliti.
JEL├ŹT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. ÔÇô V. jeli.
JEL├ŹT2, -─é, jeli╚Ťi, -te, adj. Depl├óns, comp─âtimit; ├«ntristat, trist. ÔÇô V. jeli.
JEL├Ź, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se pl├ónge, a se v─âita; a se t├óngui, a se c─âina, a se jelui (1). 2. Tranz. ╚Öi intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A depl├ónge, a comp─âtimi; a regreta. ÔÇô Din sl. ┼żaliti.
JEL├ŹT1 s. n. Faptul de a (se) jeli. ÔÇô V. jeli.
JEL├ŹT2, -─é, jeli╚Ťi, -te, adj. Depl├óns, comp─âtimit; ├«ntristat, trist. ÔÇô V. jeli.
JEL├Ź, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se pl├«nge, a se v─âieta, a se t├«ngui. Se jelea ╚Öi pl├«ngea. ÔŚŐ Fig. V├«ntul se jelea prin trestii. SADOVEANU, O. I 152. De trei zile m─â dore╚Öte M├«ndra inimii mireas─â, Dar de ce se tot jele╚Öte Oltul meu pe l├«ng─â cas─â? CERNA, P. 135. 2. Tranz. (Popular) A pl├«nge (cu glas tare) dup─â un mort; a boci. ├Äl jelir─â ai s─âi, ├«l jelir─â boierii, ├«l jelir─â ╚Öi poporul. ISPIRESCU, L. 42. Bietele nurori jeleau pe soacr─â-sa. CREANG─é, P. 11. Ad─â luntrea ╚Öi m─â treci... Aibi grij─â s─â nu m─â-neci, C─â n-ai bani s─â m─â pl─âte╚Öti, Nici surori s─â m─â jele╚Öti. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 139. ÔŚŐ Intranz. Numai ea, biata, era pl├«ns─â, priz─ârit─â ╚Öi am─âr├«t─â... pentru c─â jelea dup─â Tei-Leg─ânat. SBIERA, P. 88. (Cu pronun╚Ťare regional─â) S-o str├«ns fra╚Ťii gr─âm─âgioar─â ╚Öi j─âlesc de-o surioar─â. ╚śEZ. IV 225. ÔÖŽ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva), a se ar─âta ├«ntristat. C├«t tr─âie╚Öte, tot jele╚Öte. ╚śEZ. III 163. Nu m─â jeli cu portul, jele╚Öte cu sufletul. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 111. 3. Tranz. (├Änvechit) A-i p─ârea r─âu dup─â ceva sau dup─â cineva; a regreta. Aceste s├«nt suvenirurile care jelesc. RUSSO, S. 19. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Pe la noi n-ai mai venit S─â vezi c├«t e╚Öti de j─âlit. ALECSANDRI, P. P. 379. C├«t j─âlesc vremea pierdut─â. NEGRUZZI, S. I 75. ÔÖŽ A comp─âtimi. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Omul nebun tare-i de j─âlit. CREANG─é, P. 243.
JEL├ŹT1 s. n. (Popular) Faptul de a (se) jeli; jelire. De-atunci ar fi r─âmas ╚Öi jelitul la mor╚Ťi. ╚śEZ. IX 6.
JEL├ŹT2, -─é, jeli╚Ťi, -te, adj. (Popular) Care jele╚Öte, care este cuprins de durere; ├«ntristat, trist. Pentr-o pu╚Öc─â, arz-o para, ├Ämi l─âsai locul ╚Öi ╚Ťeara, Pentr-o pu╚Öc─â ruginit─â R─âmase casa jelit─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 319. Ai l─âsat acas─â M─âicu╚Ťa duioas─â Taic─â-mb─âtr├«nit Si foarte jelit. id. ib. 503.
jel├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jel├ęsc, imperf. 3 sg. jele├í; conj. prez. 3 s─â jele├ísc─â
jel├şt s. n.
jel├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jel├ęsc, imperf. 3 sg. jele├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. jele├ísc─â
jel├şt s. n.
JEL├Ź vb. 1. v. boci. 2. v. v─âita.
JEL├Ź vb. v. c─âi, c─âina, comp─âtimi, depl├ónge, pl├ónge, poc─âi, regreta.
JEL├ŹT s. v. v─âitat.
A JEL├Ź ~├ęsc 1. tranz. 1) (mor╚Ťi) A pl├ónge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a comp─âtimi; a deplora; a depl├ónge; a c─âina. 3) (fapte sau ac╚Ťiuni) A ├«ndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A pl├ónge un mort; a boci. /<sl. ┼żaliti
A SE JEL├Ź m─â ~├ęsc intranz. A-╚Öi ├«mp─ârt─â╚Öi nepl─âcerile, jeluindu-se cuiva; a se t├óngui; a se pl├ónge; a se c─âina; a se jelui. /<sl. ┼żaliti
jel├Č v. 1. a pl├ónge pe un mort; 2. a pl├ónge cu gemete ╚Öi strig─âte. [Slav. JELATI].
j─âl├ęsc (est) ╚Öi jelesc (vest), v. intr. (j─âlesc vine d. vsl. rut. ┼żaliti, a j─âli, a sim╚Ťi jale sa┼ş e format din jelesc, ─şar jelesc vine d. vsl. ┼żelati [┼żelati ╚Öi ┼żel─Ľti], a dori, a j─âli. Din ace─şa╚Ö─ş r─âd. s├«nt: vsl. ┼żali, jale, ╚Öi ┼żelia, jele, ┼żaliti se, a se judeca, a avea proces, ┼żalovati, a j─âli, ╚Öi ┼żel├íni─şe, jelanie). Simt jale, simt mare ├«ntristare. V. tr. Pl├«ng cu mult─â jale un mort. V. refl. M─â lamentez, m─â t├«ngu─şesc, pl├«ng: m─â jeleam de moartea lu─ş, m─â jeleam cÔÇÖa murit.
jel├ęsc V. j─âlesc.
jeli vb. v. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA.
JELI vb. a se boci, a se căina, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)
JELIT s. boceal─â, bocire, bocit, c─âinare, jelire, jeluire, lamentare, lamenta╚Ťie, pl├«ngere, pl├«ns, t├«nguial─â, t├«nguire, t├«nguit, v─âitare, v─âitat, v─âit─âtur─â, (pop., fam. ╚Öi peior.) v─âic─âreal─â, (pop.) jeluial─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ol─âl─âire, (reg.) v─âierare, v─âierat, (├«nv.) obidire, olec─âire.

Jelit dex online | sinonim

Jelit definitie

Intrare: jelit (adj.)
jelit 1 adj. adjectiv
Intrare: jeli
jeli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: jelit (s.n.)
jelit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular