Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru jelbar

J─éLB├üR, j─âlbari, s. m. (├Änv.) Persoan─â care se ocupa cu scrisul jalbelor. [Var.: jelb├ír s. m.] ÔÇô Jalb─â + suf. -ar.
JELBÁR s. m. v. jălbar.
JĂLBÁR s. m. v. jelbar.
JELB├üR, jelbari, s. m. (├Änv.) Persoan─â care se ocupa cu scrisul jalbelor. ÔÇô Jalb─â + suf. -ar.
JELB├üR, jelbari, s. m. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Persoan─â care se ocupa cu scrisul jalbelor. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Are acesta jalbar o ├«ntors─âtur─â de condei cum nu se mai afl─â. SADOVEANU, B. 82. S─â r─âm├«n─â toat─â via╚Ťa practicant, un fel de j─âlbar nenorocit. REBREANU, I. 62. Hot─âr├« dar a se da la breasla condeiului ╚Öi... se f─âcu j─âlbar. FILIMON, C. 177.
jălbár (înv.) s. m., pl. jălbári
jălbár s. m., pl. jălbári
JĂLBÁR ~i m. înv. Persoană care se ocupă cu întocmirea jalbelor în schimbul unei remunerări. /jalbă + suf. ~ar
jălbăr m. cel ce scrie jalbe: hotărî a se da la breasla condeiului și se făcu jălbar FIL.
j─âlb├ír m. Acela car, pentru ban─ş, scrie pentru al╚Ťi─ş jalbe pe la autorit─â╚Ť─ş (ma─ş ales la judec─âtorie). V. advocat.
j─âlbar, j─âlbari s. m. persoan─â care are mania de a face reclama╚Ťii la diferite organe de conducere.

Jelbar dex online | sinonim

Jelbar definitie

Intrare: j─âlbar
jelbar substantiv masculin admite vocativul
j─âlbar substantiv masculin admite vocativul