jefuitor definitie

11 definiții pentru jefuitor

JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.
JACUITÓR, -OÁRE adj. v. jefuitor.
JĂCUITÓR, -OÁRE adj. v. jefuitor.
JECUITÓR, -OÁRE adj. v. jefuitor.
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj. Care jefuiește, care pradă, care își însușește averi prin exploatare. – Pronunțat: -fu-i-. – Variante: (învechit) jecuitór, -oáre, jăcuitór, -oáre (DONICI, F. 73), jacuitór, -oáre adj.
jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre
jefuitór adj. m., s. m., pl. jefuitóri; f. sg. și pl. jefuitoáre
JEFUITÓR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) 2. adj. v. prădalnic.
JEFUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care jefuiește; comițător de jafuri. /a jefui + suf. ~tor
JEFUITOR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) 2. adj. prădalnic. (Armată ~.)

jefuitor dex

Intrare: jefuitor (adj.)
jefuitor admite vocativul adjectiv
  • silabisire: je-fu-i-tor
jecuitor adjectiv admite vocativul
jăcuitor adjectiv admite vocativul
jacuitor adjectiv admite vocativul
Intrare: jefuitor (s.m.)
jefuitor substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: je-fu-i-tor
jecuitor admite vocativul substantiv masculin
jăcuitor admite vocativul substantiv masculin
jacuitor admite vocativul substantiv masculin