jefuire definitie

2 intrări

33 definiții pentru jefuire

JECUÍ vb. IV v. jefui.
JECUÍRE s. f. v. jefuire.
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.
JECUÍ vb. IV v. jefui.
JECUÍRE s. f. v. jefuire.
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.
JACUÍ vb. IV v. jefui.
JACUÍRE s. f. v. jefuire.
JĂCUÍ vb. IV v. jefui.
JĂCUÍRE s. f. v. jefuire.
JECUÍ vb. IV v. jefui.
JECUÍRE s. f. v. jefuire.
JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte în cantități mari și de obicei făcînd uz de violență. V. prăda. A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. (Cu pronunțare regională) Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi și, mai ales, la colectivități) A stoarce de averi; (cu privire la averi) a-și însuși bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre. ▭ Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. – Variante: (învechit) jecuí, jăcuí, jacuí vb. IV.
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf. (Cu pronunțare regională) Era necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. – Variante: (învechit) jecuíre, jăcuíre (SADOVEANU, N. F. 43), jacuíre s. f.
jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă
jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri
jefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jefuiáscă
jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri
JEFUÍ vb. 1. a prăda, (rar) a tâlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tâlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. v. deposeda. 4. v. răpi. 5. v. jecmăni.
JEFUÍRE s. 1. v. jaf. 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. v. deposedare. 4. v. jecmăneală.
A JEFUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violență); a jecmăni; a jumuli. /jaf + suf. ~ui
jăcuí, jăcuiésc, vb. IV (reg.) a jefui.
jăcuì v. a jăfui (BĂLC.).
jăfuì v. 1. a pune mâna cu violență pe avutul unui oraș, al unei case; 2. a comite exacțiuni, sustrageri frauduloase; 3. a fura dela un autor ideile, frazele sale. [Și jefuì: cf. rut. JEHUVATI, a prăda].
jefuì v. V. jăfuì.
jăcuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni, pun în sac, jăfuĭesc. V. jac, jacă). Vechĭ. Est. Jăfuĭesc. – Și jec- (vest).
jăfuĭésc v. tr. (d. jaf). Jăcuĭesc, despoĭ, prad grozav: a jăfuĭ un om, o casă, un oraș, o țară, (fig.) un autor de ideĭle luĭ. – Și jef- (vest).
jecuĭésc V. jăcuĭesc.
jefuiésc V. jăfuĭesc.
JEFUI vb. 1. a prăda, (rar) a tîlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. a deposeda, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpînul i-a ~ de tot ce-au avut.) 4. a prăda, a răpi, (înv.) a răpști. (I-a ~ de întreaga agoniseală.) 5. a jecmăni, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)
JEFUIRE s. 1. jaf, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

jefuire dex

Intrare: jefui
jecui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
jăcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
jacui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
jefui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: jefuire
jecuire substantiv feminin
jăcuire substantiv feminin
jacuire substantiv feminin
jefuire substantiv feminin