jazz definitie

2 intrări

22 definiții pentru jazz

JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.
JAZZ-ROCK s. n. (Muz.) Stil aflat la confluența dintre jazz și rock. [Pr.: gezroc, ğazroc] – Din engl. jazz-rock.
JAZ, (2) jazuri, s. n. 1. Muzică ușoară (de dans), adesea cu caracter de improvizație, provenită din împletirea elementelor folclorice nord-americane (muzica populară a negrilor) cu muzica popoarelor europene, caracterizată printr-un ritm vioi, sincopat. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazband. [scris și: jazz] – Din fr., engl. jazz.
JAZ, jazuri, s. n. Muzică ușoară, în special de dans, caracterizată printr-un ritm sincopat; orchestră, compusă mai ales din instrumente de suflat și de percuție, care execută această muzică.
!jazz (angl.) [pron. gez/ğaz] s. n., art. jazzul
jazz-rock (angl.) [pron. gézroc / ğázroc] s. n., art. jazz-rockul
jaz s. n., (orchestre) pl. jázuri
JAZ s. (MUZ.) jazband.
JAZ s.n. 1. Muzică modernă de dans, cu ritm viu, sincopat. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție, care execută acest gen de muzică; jazband. [Pron. geiz, pl. -zuri, scris și jazz. / < fr., engl., americ. jazz].
JAZZ s.n. v. jaz.
JAZ /GEZ/ s. n. 1. muzică modernă cu ritm viu, sincopat, cu caracter de improvizație, preluat din folclorul negrilor din America. 2. orchestră formată din instrumente de suflat și de percuție, care execută acest gen de muzică: jazband. (< fr., amer. jazz)
JAZ-ROCK GEZ-ROC/ s. n. stil aflat la confluența dintre jaz și rock. (< amer. jazz-rock)
JAZ ~uri n. 1) Muzică modernă (de dans) provenită din muzica negrilor americani, având un ritm viu, sincopat și, de cele mai multe ori, caracter de improvizație. 2) Orchestră care execută asemenea muzică, formată, mai ales, din instrumente de percuție și de suflat. [Monosilabic] /<engl. jazz
JAZ s. (MUZ.) jazband.
balais á jazz (cuv. fr.) v. mături.
jazz, aspect al artei muzicale și fenomen caracteristic al artei sec. 20, bazat pe un mod specific de exprimare a gândirii muzicale, azi răspândit și adaptat condițiilor proprii de toate popoarele lumii. Muzica de j. a fost creată către sfârșitul sec. 19 de negrii din S Americii de Nord, care folosind teme din folclorul* propriu (blues*, negro-spirituals*, cake-walks și coon songs), ca și ragtimes (1) și din muzica europ. (marșuri*, cadriluri*, polci*, menuete* etc.), au păstrat din tradiția strămoșilor lor africani sistemul ritmic, maniera de frazare (2) și felul de tratare a materiei sonore, precum și unele elemente armonice ale bluesului, împrumutând din muzica europ. sistemul melodic (v. melodie), armonic [v. armonie (III)] și instrumentația*. Caracteristicile j. care îl deosebesc fundamental de muzica clasică europ., sunt: a) prezența elementului „swing*”; b) o manieră particulară, proprie fiecărui executant, de frazare* cât și de tratare a materiei sonore [atac (2), vibrato*, inflexiuni (2), glissandi*], frazarea și sonoritatea condiționându-se reciproc; c) vitalitatea și spontaneitatea deosebită a creației muzicale, în care improvizația* capătă o importanță considerabilă. În evoluția j. s-au distins, în principal, stilurile: New-Orleans (apărut prin anul 1900) cu aspectele: Dixieland* (1920) și Chicago (1927), swing-middle jazz (1930), be-bop (1945), cool (1948), hard-bop (1955), Avangardă-„free” (1958). Inițial muzică de dans*, începând din 1945 j. a devenit tot mai mult muzică de concert (1).
jazz-besen (cuv. germ.) v. mături.
jazzo-flute (cuv. engl. [’dʒæzou ’flu:t]), fluier* cu culisă*; instr. rudimentar ce produce glissandi*. Sin.: slide whistle.
modern jazz, jazzul* epocilor bop* (be-bop, 1944) și al celor ulterioare, spre deosebire de jazzul New Orleans*, Dixieland*, „mainstream” (epoca swing (2) și „rhythm and blues”, „rock and roll” și „gospel”). M. utilizează o armonie (III) evoluată, linii melodice de un tip nou, ritmică* și metrică (1) mai variată ca în trecut.
progressive-jazz (cuv. engl. „jazz progresist”), termen desemnând în S.U.A., în anii 1940, orice formă a jazzului* ce încearcă o reînnoire a manierei de improvizație* sau a stilului orchestral tradițional (ex. orch. Stan Kenton). Unii consideră jazzul be-bop. cool, West Coast și free, ca aspecte particulare ale p. În Franța, termenul are o nuanță peiorativă.
JAZ (JAZZ) [dʒæz] (< fr., engl.) s. n. 1. Muzică, adesea cu caracter de improvizație, cu ritm viu, sincopat, reprezentând un mod specific de exprimare a gândirii muzicale, creată către sfârșitul sec. 19 de negrii din S S.U.A., pe baza unor elemente folclorice tradiționale – blues, spirituals (din care s-au păstrat sistemul ritmic, maniera de frazare și modul de tratare a materiei sonore) și a muzicii europene (reținându-se sistemul melodic, armonic și, în special, instrumentația); adaptat astăzi condițiilor muzicale proprii diferitelor popoare. Caracteristicile fundamentale ale j. sunt: prezența elementului swing, care rezultat al unei tratări speciale a timpului muzical; vigoarea și spontaneitatea creației muzicale, în care improvizația capătă o importanță deosebită; modul propriu fiecărui executant de frazare și tratare a materiei sonore, cele două condiționându-se reciproc. Începând cu 1945, j. are mai multe stiluri, cele mai importante fiind swing, cool, free. 2. Orchestră care execută această muzică; este formată de obicei din instrumente de suflat și percuție. Sin. jazzband.
ORIGINAL DIXIELAND JASS BAND, grup american de jaz. Alcătuit numai din muzicieni albi, s-a constituit în 1913, la New Orleans. În 1917 a scos primul disc din istoria jazului (înregistrare de gramofon).

jazz dex

Intrare: jazz
jaz substantiv neutru
jazz substantiv neutru
  • pronunție: gez, ğaz
Intrare: jazz-rock
jazz-rock substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: gézroc, ğázroc
jaz-rock (numai) singular substantiv neutru
jazz substantiv neutru
  • pronunție: gez, ğaz
rock substantiv neutru