jariștea definitie

2 intrări

11 definiții pentru jariștea

JÁRIȘTE, jariști, s. f. 1. (Înv.) Jar1; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar1 + suf. -iște.
JÁRIȘTE s. f. 1. (Înv.) Jar1; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar1 + suf. -iște.
JÁRIȘTE s. f. (Învechit; și în forma jăriște) 1. Jăratic, foc; p. ext. vatră. (Fig.) Jariștea iubirii pe nesimțite îi schimba gîndurile. CONTEMPORANUL, VII 492. 2. Loc, pădure, sat etc. pustiit de foc. În grădina de la Țigănești, din jăriștea caselor. CONACHI, P. 204.
járiște s. f., g.-d. art. járiștii; (păduri arse) pl. járiști
járiște s. f., g.-d. art. járiștii; pl. jaríști
JÁRIȘTE s. arsură, pârlitură, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală.
JÁRIȘTE s. v. jar, jăratic, jărăgai.
JÁRIȘTE ~i f. 1) înv. v. jar. 2) Loc pustiit de foc. /jar + suf. ~iște
járiște și jắriște f. (d. jar saŭ ut. žarište). Rar. Locu unuĭ incendiŭ. Arșiță, mare căldură. Fig. Pasiune: jariștea ĭubiriĭ. V. jiriște 1.
jariște s. v. JAR. JĂRĂGAI. JERATIC.
JARIȘTEA, com. în jud. Vrancea; 4.160 loc. (1998). Centru viticol și de vinificație. Biserica Adormirii Maicii Domnului (ante 1809).

jariștea dex

Intrare: jariște
jariște substantiv feminin
Intrare: Jariștea
Jariștea