Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru jargon

JARG├ôN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflect─â dorin╚Ťa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor ╚Öi care se caracterizeaz─â prin abunden╚Ťa cuvintelor ╚Öi expresiilor preten╚Ťioase, de obicei ├«mprumutate din alte limbi. 2. (├«nv., azi impr.) Dialect, grai. ÔÇô Din fr. jargon.
JARG├ôN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflect─â fie dorin╚Ťa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendin╚Ťa de a folosi termeni specifici profesiunilor respective ╚Öi care se caracterizeaz─â prin abunden╚Ťa cuvintelor ╚Öi expresiilor preten╚Ťioase, de obicei ├«mprumutate din alte limbi, sau a celor de ├«ngust─â specialitate. 2. (├Änv., azi impr.) Dialect, grai. ÔÇô Din fr. jargon.
JARG├ôN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflect─â dorin╚Ťa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor ╚Öi care se caracterizeaz─â prin abunden╚Ťa cuvintelor ╚Öi expresiilor preten╚Ťioase, de obicei ├«mprumutate din alte limbi. 2. (├Änv., azi impr.) Dialect, grai. ÔÇô Din fr. jargon.
JARG├ôN, jargoane, s. n. Ramifica╚Ťie a limbii comune, folosit─â de aristocra╚Ťie ╚Öi de v├«rfurile burgheziei, av├«nd o sfer─â de circula╚Ťie ├«ngust─â, ╚Öi menit─â s─â dispar─â, fiind lipsit─â de fond principal de cuvinte ╚Öi de structur─â gramatical─â proprii. Dialectele ╚Öi jargoanele reprezint─â ramifica╚Ťii ale limbii na╚Ťionale a ├«ntregului popor, s├«nt lipsite de orice independen╚Ť─â lingvistic─â ╚Öi s├«nt sortite s─â vegeteze. STALIN, PROBL. LINGV. 13. Ast─âzi, cuvintele de jargon ├«ncep s─â fie p─âr─âsite. GRAUR, F. L. 156.
jargón s. n., pl. jargoáne
jargón s. n., pl. jargoáne
JARGÓN s. (LINGV.) (înv.) gerg.
JARG├ôN s.n. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesiuni etc., cu o sfer─â de circula╚Ťie ├«ngust─â, care are fond principal de cuvinte ╚Öi o structur─â gramatical─â proprie. [< fr. jargon].
JARG├ôN s. n. limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, cu o sfer─â de circula╚Ťie restr├óns─â, care are fond principal de cuvinte ╚Öi o structur─â gramatical─â proprie. (< fr. jargon)
JARG├ôN ~o├íne n. Limbaj particular al unui grup social sau profesional, caracterizat printr-o gramatic─â proprie ╚Öi prin cuvinte codificate, conven╚Ťionale. ~onul ho╚Ťilor. /
jargon n. 1. limb─â stricat─â; 2. limb─â particular─â ce adopt─â unele clase de oameni.
* jarg├│n n., pl. oane (fr. jargon). Limb─â stricat─â: jargonu jid─ânesc. Limb─â str─âin─â pe care nÔÇÖo ├«n╚Ťeleg─ş. Limb─â special─â (p─âs─âreasc─â) ├«ntrebu─şn╚Ťat─â de diferite categori─ş de oamen─ş: jargonu ho╚Ťilor (argot).
JARGON s. (LINGV.) (înv.) gerg.
JARG├ôN s. f. (< fr. jargon): limbaj specific categoriilor sociale ├«nst─ârite ╚Öi unor profesiuni (de medic, de avocat etc.). Are o sfer─â de circula╚Ťie ├«ngust─â, nu dispune de un fond principal de cuvinte ╚Öi de o structur─â gramatical─â proprie, ci de un num─âr redus de cuvinte ╚Öi expresii preten╚Ťioase de origine str─âin─â (foarte apropiate de etimoanele din limbile de la care au fost ├«mprumutate ╚Öi neasimilate de limba uzual─â). Elementele de j. sunt folosite ╚Öi de alte categorii sociale din dorin╚Ťa acestora de a se diferen╚Ťia de masa mare a vorbitorilor. Ele sunt ├«ns─â nerecomandabile, din moment ce ├«n limb─â exist─â destule sinonime ÔÇô mo╚Ötenite sau ├«mprumutate ÔÇô folosite de to╚Ťi vorbitorii. ├Än limba rom├ón─â au existat mai ales elemente de j. grecizant ╚Öi fran╚Ťuzit. Azi mai persist─â ├«nc─â ├«n vorbirea unora elemente de j. fran╚Ťuzit. Iat─â c├óteva exemple din cele care s-au folosit sau se mai folosesc: ├ínim─â ÔÇ×sufletÔÇŁ (cf. lat. anima), columb─â ÔÇ×porumbi╚Ť─âÔÇŁ (cf. fr. colombe), demoazel─â ÔÇ×domni╚Öoar─âÔÇŁ (cf. fr. demoiselle), bonjur ÔÇ×bun─â ziuaÔÇŁ (cf. fr. bonjour), bonsoar ÔÇ×bun─â searaÔÇŁ (cf. fr. bonsoir), mersi ÔÇ×mul╚ŤumescÔÇŁ (cf. fr. merci), monsiu, monsi├│, musiu ÔÇ×domnuleÔÇŁ (cf. fr. monsieur), orvuar ÔÇ×la revedereÔÇŁ (cf. fr. au revoir), rezon ÔÇ×dreptateÔÇŁ (cf. fr. raison), suarea ÔÇ×serat─âÔÇŁ (dup─â fr. soir├ęe), ╚Öarmant ÔÇ×fermec─âtorÔÇŁ (cf. fr. charmant), tujur ÔÇ×totdeaunaÔÇŁ (cf. fr. toujours), ├║i ÔÇ×daÔÇŁ (cf. fr. oui) etc. Trebuie spus c─â, dac─â unii termeni cu aceast─â valoare nu se mai folosesc azi (├ínim─â, demoazel─â, musiu, rezon, suarea), c├ó╚Ťiva ironiza╚Ťi de Caragiale ├«nc─â din secolul trecut, al╚Ťii, ├«n schimb, continu─â s─â circule tot ca elemente de j. (orvuar, tujur) sau f─âr─â aceast─â caracteristic─â lexical─â (mersi, ╚Öarmant). C├ót despre elementele de j. italo-rom├ón, create de Heliade ├«n epoca sa, nici unul n-a fost acceptat de limb─â: amat─â (ÔÇ×iubit─âÔÇŁ), angel (ÔÇ×├«ngerÔÇŁ), batell─â (ÔÇ×corabieÔÇŁ), bell─â (ÔÇ×frumoas─âÔÇŁ), bele╚Ťe (ÔÇ×frumuse╚ŤeÔÇŁ), solemnel ÔÇ×solemnÔÇŁ. Chiar p├│pol (ÔÇ×poporÔÇŁ), care a avut o via╚Ť─â mai lung─â, a fost ├«nlocuit de forma popor.
a arunca jargoane expr. (de╚Ť.) 1. a ├«ncerca s─â conving─â pe cineva. 2. a min╚Ťi
jargoane de pop─â de ╚Ťar─â expr. povestiri sau ├«nt├ómpl─âri ╚Ötiute de toat─â lumea.

Jargon dex online | sinonim

Jargon definitie

Intrare: jargon
jargon substantiv neutru