JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă.

járchină (ciomag) (reg.) s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

járchină s. f., g.-d. art. járchinei; pl. járchine

JÁRCHINĂ s. v. bâtă, bucată, ciomag, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, măciucă, parte, porțiune, secțiune, tranșă.

járchină f. f., pl. ĭ (var. din harchină și rudă cu jart și harș). Est. Hîrșie jărcănită, de pe care lipsește lîna pe icĭ pe colo. Jarcă, haĭnă orĭ pălărie ruptă saŭ roasă. V. zdreanță.

jarchină s. v. BÎTĂ. BUCATĂ. CIOMAG. CRÎMPEI. FRACȚIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. MĂCIUCĂ. PARTE. PORȚIUNE. SECȚIUNE. TRANȘĂ.